„Tânjaua Hotenarilor” are loc în acest final de săptămână; Vechiul obicei agrar atrage an de an numeroși participanți - 4 ore în urmă
Intervenție a salvamontiștilor în zona Strâmbu Băiuț în sprijinul unui bărbat accidentat - 6 ore în urmă
Etapă fără surprize în Liga 5 - 6 ore în urmă
Povestea tenismenei Karla Pop: de la primul antrenament, la performanțele obținute în turneele FRT - 6 ore în urmă
Peste 600 de sancțiuni contravenționale aplicate de polițiștii maramureșeni în minivacanța de 1 Mai - 7 ore în urmă
DGASPC a organizat o întâlnire de formare privind prevenirea consumului de substanțe interzise la Sighetu Marmației - 9 ore în urmă
42 de infracțiuni constatate în primele trei zile ale lunii de polițiștii de frontieră din cadrul ITPF Sighet - 9 ore în urmă
Doina Cornea, opt ani de la trecerea la cele veșnice - 10 ore în urmă
DanceLight Studio Baia Mare, două locuri I la Black Swan Dance Competition - 10 ore în urmă
Opera „Bărbierul din Sevilla” va fi pusă în scenă la Centrul Cultural „Titiana Mihali” din Borșa - 10 ore în urmă
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu: „Să nu îmbrăcăm ca Iuda, haina trădării!”
În fiecare an, la data stabilită în calendar de Sfânta noastră Biserică, în Miercurea Mare din săptămâna Sfintelor Pătimiri, comemorăm și trăim două momente importante din viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos: pomenirea femeii păcătoase și vânzarea lui Iuda Iscarioteanul.
Astăzi ni se pun în antiteză două chipuri: cea a femeii desfrânate, care, cu multă căință, lacrimi și smerenie, a uns cu mir de mare preț capul și picioarele lui Hristos și le-a șters cu părul capului ei, devenind astfel mironosiță (cf. Evangheliei după Luca 7, 36-50).
Se cuvine să ne oprim puțin mai mult la cel de-al doilea chip, unul negativ, al Apostolului Iuda Iscarioteanul, care, pentru 30 de arginți, L-a vândut pe Iisus fariseilor și cărturarilor, complotând împotriva Lui, agonisindu-și spânzurare, întocmai cum exprimă cântarea de la Denie „Când slăviții ucenici…”.
Atunci când Răul pune stăpânire pe suflet, ne împinge să săvârșim fapte necugetate. De ce intră Satana tocmai în el și în nici unul din ceilalți apostoli? Nu este de mirare faptul că Apostolul Ioan îl dă pe Iuda drept hoț, deoarece ținând punga, „șterpelea” tot ce se punea într-însa.
Încă de la început, unii exegeți arată faptul că trădarea lui Iuda nu a fost trădare, ci greșeală, datorită faptului că nu pricepuse bine învățătura Mântuitorului. Alții, în schimb, discută despre faptul că nu poți trăda fără să urăști. Dar, de ce-L ura Iuda pe Iisus? Se gândeau la ospățul din casa lui Simon și la mirodeniile femeii păcătoase. Dojana părintească a lui Iisus ar fi înăsprit pe Iuda, care, poate că a mai fost certat și în alte rânduri din pricina zgârceniei ori a fățărniciei lui.
Deși Iisus știa că Iuda Îl va vinde, îl împărtășește din dumnezeirea Sa, întinzându-i, la Cina cea de Taină, bucata de pâine și înghițitura de vin, în numele sfânt al prieteniei, iar apelativul „prietene” avea să fie ultimul din cuvintele rostite de Mântuitorul către Iuda.
Iisus nu a fost doar trădat, ci și vândut! Aceste două fapte, trădarea și vinderea cuiva constituie o mare gravitate înaintea lui Dumnezeu dar și a oamenilor. Ne putem gândi noi oare, să ne trădăm prietenii și pe oricare altcineva, în scopuri materiale? Din nefericire, acestea se „practică” și în ziua de astăzi!
Nu este de mirare faptul că Iuda s-a spânzurat! În decursul istoriei, de exemplu, în perioada domnitorilor, trădarea sau înalta trădare, era pedepsită cu moartea. Această pedeapsă capitală există până astăzi în țările Orientale, în special atunci când cineva își trădează țara!
Spre încheiere trebuie să amintim faptul că Biserica rânduit ziua de miercuri ca zi de post, alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit, acestea fiind cele două zile ale săptămânii în care creștinii trebuie să postească de-a lungul întregului an.
Să luăm medităm și să luăm aminte mult mai mult la faptă lui Iuda, să nu îmbrăcăm hainele trădării și de a ne vinde unii pe alții, ci să facem precum foarte frumos spune Arthur Schopenhauer: „ar trebui să avem necontenit înaintea ochilor acţiunea timpului şi nestatornicia lucrurilor şi de aceea să imaginăm îndată contrariul la tot ce are loc acum: deci, să ne reprezentăm în mod viu în fericire, e nenorocirea; în prietenie, duşmănia; când e timp frumos, timpul urât; în iubire, ura; în încredere şi-n destăinuire, trădarea şi părerea de rău, şi tot astfel, invers”.
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu















