Marți, 4 mai, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Învierea Domnului” Habra din localitatea Groși, Protopopiatul Baia Mare, cu ocazia hramului lăcașului monahal.
A devenit deja o tradiție ca în a treia zi de Paști să se serbeze hramul acestei mănăstiri tocmai pentru ca un număr cât mai mare de credincioşi să poată lua parte la sărbătoare.
Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstiresc din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului şi stareţul Mănăstirii Rohia, Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial pentru patrimoniu sacru şi pictură bisericească, Pr. Ioan Coltan, fostul paroh al credincioşilor din Groşi şi ctitorul Mănăstirii Habra, Pr. Dr. Claudiu Pop, actualul paroh al credincioşilor din Groşi, Pr. Bogdan Ciocotişan, paroh în Dumbrăviţa şi fost preot duhovnic al credincioşilor de aici, Pr. Viorel Vasile Spătar, actualul slujitor şi duhovnic al mănăstirii, Pr. Vasile Adrian Marc, paroh în Chechiş, satul care a dat credincioşilor veniţi la hram tradiţionalele pachete cu hrană, cărora li s-au adăugat preoţii din comunele Groşi Baia Mare, Dumbrăviţa şi Săcălăşeni.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie arhierească au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la momentul chinonicului a cântat trei pricesne cunoscuta interpretă Gabriela Ardusătan, fiică a satului, o voce limpede şi expresivă, care s-a afirmat, deja, pe scenele ţării.
Numărul mare de credincioşi, mai mulţi decât în alte dăţi, lucru afirmat de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, dar pentru care pot da şi eu mărturie, care nu am lipsit de la niciun hram al mănăstirii din câte s-au ţinut până în prezent, a fost favorizat şi de vremea excelentă, cu un cer senin şi un soare călduros ca într-o zi de vară, după atâtea zile cu ploi mai mari sau mai mărunte.
Un bogat cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin credincioşilor adunaţi la zi de hram la Mănăstirea Habra Groşi, vorbind întâi despre zilele libere ale poporului român, ca să poată cinsti cu adevărat marile sărbătorile creștine.
„Suntem în a treia de Paşti şi, aşa cum este rânduiala noastră strămoşească, praznicele cele mari şi sfinte sunt cinstite în trei zile. Aceasta era în vechime. Aşa este şi acum în satele noastre, care păstrează tradiţia. Mai puţin la oraş, unde oamenii lucrează şi tradiţia s-a mai destabilizat. Este un lucru important de apreciat şi de preţuit că România creştină are două zile de sărbătoare libere pentru toţi cei care lucrează: două zile de sărbătoare la Paşti, două zile de sărbătoare la Crăciun şi acum într-un târziu, la intervenţia Bisericii Ortodoxe Române, Parlamentul a aprobat şi două zile de sărbătoare la Rusalii, alt praznic mare; apoi avem şi Sfântă Mărie Mare, care este zi liberă. Ce înseamnă acest lucru: că suntem un popor creştin, care păstrăm cu sfinţenie tradiţia”.
În continuare, Preasfinția Sa a vorbit despre puterea credinţei şi istoria Mănăstirii Habra şi despre domnitorul Mihai Viteazul, a cărui prezenţă în aceste locuri este legată de acest sfânt locaş de închinare, de locul sfânt al zonei Habra.
„Intensitatea credinţei nu este la toţi la fel. Nici nu suntem la un concurs. Credinţa poate să fie cât bobul de muştar şi să mute munţii din loc. Important este s-o avem, s-o arătăm, s-o mărturisim şi să păstrăm rânduielile sfinte. Într-o astfel de zi suntem şi noi astăzi aici, în această vatră de sfinţenie, de istorie, de cultură şi unitate românească şi spiritualitate creştină. Acest loc, unde a fiinţat o mănăstire înainte de 1700, poate cu un secol, este pomenită la 1600 ca având în fruntea ei un Episcop cu numele Efrem, care a aderat la lucrarea unionistă a lui Mihai Viteazul. Să reţinem: prima noastră unire a celor trei provincii s-a făcut în urmă cu peste 400 de ani, la 1600, însă era prea devreme. Ţările străine, imperiile de atunci, n-au îngăduit acest lucru. De aceea, capul care a putut gândi o astfel de minune mare pentru poporul român, capul lui Mihai Viteazul, a fost tăiat de către trup, pe Câmpia Turzii. Trădat, evident. Întotdeauna au fost şi trădători, nu numai la români, ci la toate neamurile pământului. A avut şi Mântuitorul unul în ceata celor 12, pe Iuda, care L-a vândut pentru 30 de arginţi”.
Întâistătătorul Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului a relatat alte aspecte legate de istoricul mănăstirii şi reînvierea ei după 1990 şi alegerea locului unde urma să fie ridicată.
„Această mănăstire a avut un episcop care nu numai că l-a susţinut pe Mihai Viteazul, ci se pare că chiar el l-a adus. Şi pe următorul episcop, Serghie, care este menţionat cu numele la 1604, adus de la Mănăstirea Tismana a lui Nicodim cel Sfinţit. Acest Efrem a participat la Sinodul convocat la Suceava de Mihai Viteazul, ca să hotărască pecetluirea unirii, care nu se putea face decât împreună cu Biserica. Biserica era cea mai puternică instituţie în vremea respectivă şi mult după aceea, până au devenit statele europene laice. Biserica era instituţia fundamentală. El a participat la acel sinod şi a semnat documentele de unire a celor trei provincii.
Sigur că acest lucru nu a fost pe placul curţii de la Viena, sub stăpânirea căreia era acest ţinut, al Maramureşului, şi la 1614, mănăstirea dispare, iar credincioşii au păstrat tradiţia existenţei acestei mănăstiri şi a doua zi de Paşti veneau în fiecare an aici, cu preoţii care s-au perindat prin Groşi, inclusiv cu Părintele Ioan Coltan, care, din mila lui Dumnezeu, este în viaţă şi este aici cu noi şi care a repornit, în 1995-1996, mănăstirea, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Justinian şi în 1996, noi am pus piatra de temelie. Într-o coastă era aici. Unii au dorit să o aşeze sus pe deal. Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian n-a fost de acord cu nici un chip. Aceasta este istoria adevărată. Şi a zis că, dacă o punem în vârful dealului, o să o bată toate vânturile de la Apus. S-o aşezăm ca Rohia, puţin sub culmea dealului, nu chiar pe vîrf. Inspirându-se de la Rohia. Aici este o vatră sfântă. Nu ştim noi, aici, prin pământ, unde vor fi oase de monahi sau poate ale unor Episcopi. Rugăciunile celor de atunci, de 400 de ani, au făcut să renască, să reînvie şi să se reînnoade istoria. Şi iată-ne. Iată, când vrea Dumnezeu să facă dreptate unui popor, o face, fie cât de târziu, cum am spus cu altă ocazie, în 2016”.
Preasfinţitul Părinte Iustin a conferit Ordinul „Preot Nicolae Gherman” ctitorului Mănăstirii Habra, Părintele Ioan Coltan, pentru trezirea în conştiiţa credincioşilor din Groşi a ideii reînvierii Mănăstirii Habra şi, pe urmă, pornirea demersurilor de aprobare, a formalităţilor de ridicare a sfântului locaş de închinare, realizarea proiectului, a clădirilor monahale, a bisericii, care se află în stadiu de pictură.
Totodată, Col. (r.) Ioan Maricaş, fost comandant al Penitenciarului Baia Mare, care a lucrat cu deţinuţii mai mulţi ani la edificarea mănăstirii, fiind plătiţi pentru aceasta, a fost distins cu Ordinul „Crucea Sfântul Iosif Mărturisitorul” pentru mireni.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, a primit, din partea obştii mănăstirii, o bederniţă brodată cu scena biblică a Intrării Domnului în Ierusalim, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
