Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți împreună deoarece amândoi s-au săvârșit, conform Tradiţiei Bisericeşti, în aceeaşi zi. În cetatea Romei, din porunca împăratului Nero, Sfântul Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sfântului Pavel i s-a tăiat capul. Moaștele celor doi sfinţi, potrivit Sinaxarului, au fost înmormântate împreună. Tradiția a consemnat ziua de 29 iunie drept dată a martirajului Sfinților Apostoli Petru si Pavel.
Data de la care creştinii au început să cinstească într-o singură sărbătoare pe cei doi apostoli nu poate fi stabilită cu certitudine. Cu siguranţă însă, creştinii din Roma secolului I, care au asistat la martirajul lor, i-au cinstit încă din zilele care au urmat morţii lor.
Primele mărturii scrise despre sărbătoarea comună a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ne provin din secolul al IV-lea. Un document sirian – Constituţiile Sfinţilor Apostoli – vorbeşte despre postul Apostolilor Petru și Pavel şi despre sărbătoarea lor comună. Mai târziu, găsim informații despre această sărbătoare la Sfântul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului şi la episcopul Leon cel Mare.
Sfântul Apostol Petru, care mai înainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, dintr-o cetate mică şi neslăvită, care se numeşte Betsaida. El era fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon, şi frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din seminţia lui Veniamin. El s-a născut în Tarsul Ciliciei, din părinţi cinstiţi, care mai înainte au petrecut în Roma, apoi s-au mutat în Tarsul Ciliciei cu cinstitul titlu de cetăţeni romani, pentru care Pavel după aceea s-a numit şi roman, potrivit doxologia.ro.
