Pastorala la Învierea Domnului, anul 2026, a Preasfinţitului Părinte Iustin - 2 ore în urmă
Focul de pe coasta Iacoboi, tradiția care unește comunitatea din Groși în noaptea Învierii - 2 ore în urmă
Festivalul Satelor Maramureșene „Paști în Maramureș” va avea loc și în acest an la Sighetu Marmației - 4 ore în urmă
Sfânta Lumină a venit la Mormântul Domnului de la Ierusalim - 4 ore în urmă
Ajutor sau influență? Suspiciuni legate de votul prin corespondență al maghiarilor din România - 5 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (VIII) - 7 ore în urmă
Parlamentul discută introducerea zilei de 10 mai ca zi liberă în România - 7 ore în urmă
Echipajul Artemis II, recuperat în siguranță după amerizarea capsulei Orion - 7 ore în urmă
Casa de Pensii Maramureș anunță ajutor financiar pentru mii de vârstnici - 8 ore în urmă
O nouă performanță atinsă de Sara Șunea la Campionatele Naționale – aur la șah clasic și argint la dezlegări - 9 ore în urmă
Povestea unei mame care a găsit sprijin pentru copilul ei, dar și pentru ea însăși la Centrul Luchian
Centrul Luchian din Baia Mare este locul care a oferit sprijin multor persoane, de-a lungul timpului, atât terapeutic pentru copiii cu nevoi speciale, cât și moral, pentru aparținătorii acestora. Un exemplu bun, în acest caz, este cel al Simonei Costinaș, mamă a 8 copii, care a găsit aici sprijin nu doar pentru fiul ei, Vlăduț, diagnosticat cu sindromul Down, ci și pentru ea însăși.
„Când s-a deschis Centrul Luchian, în 2003, Vlăduț avea zece ani. S-a născut cu sindrom Down, iar pe atunci se știau foarte puține despre nevoile acestor copii. Anii dinainte de a ajunge la centru au fost grei, plini de întrebări și încercări. Nu știam exact cum să-l ajut, dar știam că trebuie să caut mereu mai mult. Când am auzit că se deschide Centrul Luchian, am simțit că e locul unde trebuie să ajungem.
Au fost și momente în care viața de acasă m-a pus la încercare mai mult decât mi-aș fi imaginat. Într-o zi, am simțit că nu mai pot duce singură totul. Am venit la centru și am spus doar atât: „Am nevoie de ajutor”. Fără întrebări, fără judecăți, personalul de specialitate din cadrul centrului a fost alături de mine și de copiii mei în perioada dificilă și în anii care au urmat. Am simțit că nu sunt singură, că am în jur oameni pe care mă pot baza.
De-a lungul anilor au fost și alte momente care m-au pus la încercare ca mamă. Când Vlăduț a avut nevoie de o intervenție medicală de urgență, teama mea era uriașă. Tot ce înseamnă anestezie, operație, spital — pentru un copil cu nevoi speciale, toate par de două ori mai grele. Dar și atunci, oamenii de la Centrul Luchian mi-au fost alături, cu sprijin, sfaturi și încurajări. Am simțit din nou că nu sunt singură și am trecut cu bine și peste acele provocări.
Anii petrecuți la Centrul Luchian au fost o binecuvântare pentru Vlăduț. Aici a crescut, a învățat și s-a transformat într-un tânăr afectuos, care știe să se facă iubit. Chiar dacă vorbește puțin, reușește să se facă înțeles și să transmită bucurie celor din jur.
A învățat să se descurce singur în multe lucruri: își aduce farfuria la masă, își aranjează hainele, își așteaptă rândul, glumește cu ceilalți tineri. A participat la activități și la competiții sportive, iar mândria din ochii lui când primea o medalie nu se poate uita. Pentru el, Centrul Luchian este o a doua casă. Pentru mine, este locul unde am fost acceptată și sprijinită.”, a povestit Simona.
Simona este recunoscătoare pentru toate momentele deosebite petrecute alături de Vlăduț în cadrul diverselor evenimente, precum și pentru prieteniile pe care le-a legat cu părinții celorlalți copii speciali de la Centrul Luchian.



Larisa Viragh















