Noile piste de biciclete din Baia Mare au reușit ceva ce puține lucrări publice reușesc. Au pornit o discuție serioasă despre felul în care vrem să arate orașul. Pentru unii, ele reprezintă un pas firesc spre un oraș mai sigur, mai puțin dependent de mașină și mai prietenos cu bicicliștii. Pentru alții, înseamnă locuri de parcare pierdute și o problemă în plus într-un oraș în care găsirea unui loc pentru mașină este deja dificilă. Ambele reacții există și ar fi simplist să spunem că una este corectă, iar cealaltă greșită.
Municipalitatea are în derulare proiecte finanțate prin PNRR pentru realizarea unor coridoare de mobilitate urbană, iar unul dintre obiective este tocmai crearea unor trasee dedicate bicicliștilor, separate de traficul auto și legate între ele. De exemplu, traseul de pe malul stâng al Săsarului are 6,26 kilometri, iar proiectul din zona Centrului Istoric adaugă alte trasee prin mai multe zone ale orașului.
Argumentul celor care susțin investiția este ușor de înțeles. Dacă vrem ca bicicleta să devină un mijloc real de transport, nu doar un obiect folosit pentru o plimbare de duminică, trebuie să existe un loc sigur pe unde să circuli. Este greu să îi ceri unui om să lase mașina acasă și să urce pe bicicletă dacă, după câteva sute de metri, pista se termină și este obligat să intre printre autoturisme.
Există și date locale care arată că bicicleta nu este chiar atât de puțin folosită pe cât pare uneori din trafic. În Planul de Mobilitate Urbană Durabilă al municipiului, aproximativ 15% dintre persoanele intervievate declarau că folosesc bicicleta pentru deplasările cotidiene. În același studiu, peste 50% indicau autoturismul personal, iar restul transportul public și mersul pe jos.
Susținătorii pistelor vorbesc mult și despre siguranță, iar argumentul are o bază reală. Același plan de mobilitate arăta că principala problemă semnalată de bicicliști era dificultatea de a circula pe stradă din cauza traficului auto și recomanda realizarea unei infrastructuri sigure și coerente. Maramureș Bike susține de mai mulți ani dezvoltarea unei asemenea rețele și a avut inclusiv proiecte prin care elevii au fost încurajați să folosească bicicleta sau trotineta.
De cealaltă parte se află problema parcărilor. Și aceasta este cât se poate de reală. Atunci când o pistă ocupă un spațiu în care oamenii își lăsau înainte mașinile, schimbarea se vede imediat și nu este prea plăcută. Interesant este că și documentele de mobilitate ale municipiului recunosc problema. În sondajul folosit pentru PMUD, circa 10% dintre respondenți indicau lipsa sau insuficiența parcărilor drept una dintre problemele circulației, iar alte 10% dintre răspunsuri priveau parcările neregulamentare. Cu alte cuvinte, Baia Mare avea o problemă legată de parcare înainte ca actualele piste să devină subiect de dispută.
De aici vine, probabil, cea mai mare parte a tensiunii. Orașul încearcă să ofere spațiu unei forme noi de mobilitate într-un moment în care spațiul este deja ocupat. Strada nu poate fi lărgită la nesfârșit. Pe aceeași suprafață trebuie să încapă mașini în mișcare, mașini parcate, autobuze, biciclete, trotinete și pietoni. Când unul dintre aceste moduri de deplasare primește mai mult loc, aproape inevitabil altcineva simte că pierde ceva.
Nici întrebarea „pentru cine facem piste dacă nu vedem sute de bicicliști?” nu are un răspuns atât de simplu. Poate exista puțină infrastructură pentru că sunt puțini bicicliști, dar poate exista și fenomenul invers: sunt puțini bicicliști tocmai pentru că nu există suficiente trasee pe care oamenii să se simtă în siguranță. Nu vom ști cu adevărat cum se schimbă comportamentul locuitorilor decât după ce rețeaua va deveni suficient de legată pentru a putea fi folosită în deplasările obișnuite.
În același timp, nici construirea unei piste nu rezolvă automat problema mobilității. Contează unde începe, unde se termină, cât de bine este separată de mașini și pietoni, dacă intersecțiile sunt sigure și dacă traseele formează o rețea adevărată. Chiar PMUD-ul municipiului critica vechile trasee realizate în anumite zone prin reducerea spațiului pietonal și recomanda o infrastructură sigură, protejată și coerentă.
Poate că dezbaterea din Baia Mare nu ar trebui redusă, așadar, la întrebarea „piste sau parcări?”. Orașul are nevoie de piste pentru cei care aleg bicicleta, dar are nevoie și de soluții pentru oamenii care depind de mașină. Are nevoie de trotuare pe care pietonii să nu fie obligați să ocolească autoturisme, de transport public atractiv, de parcări bine gândite și de trasee pentru biciclete care să ducă undeva, nu doar să existe pe hartă.
Probabil că adevărata măsură a proiectului nu va fi dată nici de entuziasmul de acum, nici de criticile de acum. Va veni mai târziu, când se va putea vedea dacă pistele sunt folosite, dacă formează o rețea funcțională, dacă au devenit mai sigure deplasările și dacă, în paralel, orașul a găsit răspunsuri și pentru problema parcărilor. Până atunci, discuția merită purtată fără împărțirea băimărenilor în „șoferi” și „bicicliști”. În fond, mulți dintre ei sunt, în zile diferite, și una, și cealaltă.
Astăzi, autoritățile susțin că rețeaua de piste pentru biciclete din Baia Mare este finalizată în proporție de 95%!
Vasile Petrovan
Citește și:
Lucrări de asfaltare pe strada Republicii din Satu Nou de Jos. Restricții în 19 și 20 august
