La fel ca alte orașe și localități, Baia Mare s-a schimbat mult în ultimii zeci de ani. Noi, cei din generația tânără, citim cu interes, bucurie și de multe ori chiar cu uimire întâmplări din vremurile trecute, încercând să ne imaginăm cum era.
De exemplu, domnul Paul Reszler, un publicist cunoscut pe rețelele de socializare pentru scurtele sale lecții de istorie locală, face o radiografie băimăreană a comerțului de altădată.
„Era o vreme când în Piața Mare și pe străzile adiacente abundau prăvăliile de tot felul, proprietarii lor fiind de toate etniile: maghiari, români, evrei, dar și armeni, toate având farmecul lor aparte. Pe firma de deasupra intrării aceștia își puneau cu mândrie numele așa că dacă voiai un lichior fin mergeai la Incze, pentru pantofi mergeai la Kupás sau la Stupar, textile de la Hofmann, o tărie luai la bodega lui Iuliu Mureșan, medicamente de la Widder iar, la nevoie, la Mladeiovszky apelai pentru servicii de pompe funebre.
După naționalizare, proprietarii s-au risipit iar prăvăliile au ajuns sub oblăduirea instituțiilor statului. Mai târziu, pe vremea copilăriei și adolescenței mele, în Centrul Vechi venea, împingând o tonetă pe două roți, un turc ce vindea o delicioasă înghețată. Numele turcului l-am uitat, dar mai păstrez în memorie imaginea oamenilor ce stăteau liniștiți la coadă pentru un cornet de înghețată”, scrie băimăreanul Paul Reszler.
La aceste scurte lecții de istorie locală tot mai mulți băimăreni își arată iubirea pentru oraș și interesul față de amintirile lui. Comentariile scrise de aceștia completează uneori atât de bine povestea prezentată.
„Îmi amintesc perfect de turcul cu înghețata, era un reper al copilăriei mele. Mai era și un tocilar tot cu o tonetă pe două roți la care părinții mei duceau cuțitele și foarfecele la ascuțit”, scrie Tudor B.
„Ismail Gani a fost numele turcului din copilăria noastră” – Suzana S.
„Așa ceva ar trebui predat în cărțile de istorie, cu dedicație copiilor băimăreni și nu numai (…)” – Alexandru C.
„Ce de poveste pare oraṣul aṣa! M-am surprins de multe ori gândind: vreau să trăiesc într-un oraṣ cu clădiri care spun poveṣti. Pe cele din Baia Mare nu le mai auzeam. Mulțumesc că le-ați redat. Paṣti frumoase!” – Rada P.
Interesant e faptul că unii băimăreni își regăsesc în pozele vintage care însoțesc aceste materiale publicate rudele și părți din istoria familiei.
Astfel, P. Zsolt menționează: „În prima imagine bunicul meu, Incze Árpád în fața magazinului lor, în anii 1940”.
Foto deschidere: colecția Lendeczki D
Foto jos: Baia Mare – amintiri din trecut
