În acest an, mult așteptata lună a îndrăgostiților are 29 de zile. Anul 2024 este un an bisect. Ziua adăugată, este pentru a echilibra anul calendaristic cu cel astronomic.
În calendarul roman din secolul al VII-lea î.Hr., februarie era împreună cu luna ianuarie. Era închinată zeului împărăției subpământene, Februs.
Ziua are 11 ore iar noaptea, 13 ore.
Luna februarie conține atât sărbători religioase, conform calendarului ortodox, cât și zile cu tradiții.
Ea mai are și denumirea de Făurar sau Faur, în tradiția populară.
De ce Faur? Pentru că face referire la lucrătorii fierului, meșterii fauri care pregătesc uneltele de lucru pentru munca câmpului.
Deoarece are mai puține zile, se spune că este fratele mai mic al celorlalte luni.
Numele de februarie derivă din latinescul „februaris”, luna în care va avea loc Festivalul de purificare. Se obișnuia să se arunce lucrurile vechi, nefolositoare din casă iar pământul era curățat și pregătit pentru însămânțările de primăvară.
Luna februarie are clima optimă pentru semănatul cepei, usturoiului și altor zarzavaturi. Se mai plantează și cânepă, grîu de toamnă și în.
Astrologic, luna februarie începe în constelația Vărsătorului și se încheie în semnul Zodiacal Pești.
În vechime, la începutul acestei luni, se organizau procesiuni în jurul orașelor. Se aprindeau făclii în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus. El ucidea lupii, fiind considerat ocrotitorul turmelor împotriva acestora.
Tradiții și superstiții de făurar
Pe 1 februarie este sărbătorit Trif cel Nebun (Trifonul), patronul omizilor și tuturor insectelor periculoase pentru recolte.
Livezile și grădinile se stropesc cu aghiazmă iar femeile dau de pomană mălai. Ele sperau că, insectele mâncând mălaiul, culturile vor fi salvate.
Tot în această zi se sărbătorește Arezanul viilor. Este un ceremonial cu caracter bahic din lumea viticultorilor, care datează din vremea tracilor. Are ca scop influențarea recoltei strugurilor.
Sfeștania viilor era numit obiceiul în care oamenii dezgropau sticle de vin îngropate în toamnă. Făceau foc, mâncau, beau și apoi săreau peste foc.
Obișnuiau să aducă și preotul pentru a face sfeștanie, în speranța rodirii viilor, apărării de dăunători și vreme rea.
În alte zone, gospodării aprindeau focuri și ardeau cârpe, pentru a feri viile de forțele malefice.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
