Se pare că Ministerul Educației a decis să intervină acolo unde, după cum știm cu toții, creativitatea și libertatea pedagogică au atins limite dramatice. Mai exact, în volumul temelor pentru acasă.
Într-un gest de aparentă bunăvoință administrativă, autoritățile au stabilit reguli clare, chiar matematice, pentru confortul elevilor: teme o oră pe zi pentru clasele primare și două ore pentru gimnaziu și liceu. Desigur, toți elevii au aceeași viteză de a memora, a scrie și a socoti, ceea ce este minunat.
Dar noutatea nu se oprește aici. Ministerul a decis că temele nu mai au voie să fie discriminatorii, adică fiecare elev primește, la fel, un nivel mediu de dificultate. Nici prea ușor, nici prea greu, echilibrul perfect, ca un soi de yoga pedagogică aplicată matematicii și literaturii. În plus, temele suplimentare rămân facultative, pentru „cei care vor să recupereze sau să aprofundeze anumite subiecte”, o categorie pe care o putem imagina ca pe niște olimpici voluntari sau, de ce nu, viitori savanți dezamăgiți.
Într-o notă de umor involuntar, temele nu mai pot fi folosite ca pedeapsă. Da, se pare că cineva a considerat că această tortură pedagogică trebuie reglementată legal. Și, ca să nu rămână doar la intenții, diriginții și directorii trebuie să monitorizeze timpul petrecut de elevi cu temele și să culeagă anual feedback de la elevi și părinți. Practic, temele devin un proiect de evaluare socială, pentru care dascălii vor avea un spor salarial, … de minus 10%.
„Eficiența și utilitatea lor”, ne spune ministrul Daniel David, „nu trebuie doar să reducă supraîncărcarea elevilor, ci să crească calitatea învățării, astfel încât temele să fie mai atractive și mai motivante.”
Morala? : până acum, temele au fost plictisitoare și descurajante.
Și, ca să încheiem cu aceeași seriozitate aproape comică, temele au devenit, în mod oficial, un exercițiu de echilibru și bun simț: nici prea grele, nici prea ușoare, nici punitive, dar suficient de motivante încât să nu fie complet ignorate. Sau, cum ar spune ironic orice elev cu ochii pe ceas: „O oră? Două ore? Perfect… dacă nu cumva ne prinde vacanța.”
În concluzie, am certitudinea că vom avea din ce în ce mai mulți olimpici!
Vasile Petrovan
