Salteaua tradițională (strujac) din paturile de odinioară era umplută cu paie, pănuși sau fân proaspăt, care se schimba o dată sau de două ori pe an și conținea multe plante din flora spontană, precum coada șoricelului, pătlagină, cimbrișor, trifoi, sânzâiene, cu efecte terapeutice benefice, de care oamenii poate nici nu știau.
Paiele sau fânul se puneau într-un cearșaf de cânepă, peste care se punea un așternut (lepedeu cu colți) tot din cânepă sau din bumbac, iar ca învelitoare se folosea cergă, pătură sau țolul.
„În copilărie pe așa ceva am dormit. Strujacul era făcut din pânză de cânepă țesută în teară și era umplut cu paie și așa de bine dormeai…Ai fi dormit toată ziua și nu te durea nimic. Mai târziu am făcut strujac din pănuși. Toamna, când strângeam mălaiu, îl desfăcam și alegeam pănușile care erau mai frumoase și le lăsam 2-3 zile să se usuce și pe urmă le băgam în strujac. Peste strujac se punea un lepedeu și ne învăleam cu cergă de lână, era cald și bine. De dormit, acuma dormim pe dormeză și toate ne dor, dar demult am dormit pe strujac de paie și de pănuși și nu ne-o durut nimic”, a povestit Ileana Bizău din Bogdan Vodă.
Sursa: Cultura Tradițională Maramureș (Maria Mirela Poduț)
Foto: Felician Săteanu
