Tantrumul este definit ca fiind o criză de furie, comportament haotic, agresivitate şi chiar autoagresivitate. El se manifestă printr-o furie extremă, în care cei mici se tăvălesc pe jos, plâng zgomotos, urlă, îşi arcuiesc spatele şi își încordează picioarele, lovesc, ţipă și fug de lângă părinţi. Uneori devin extrem de agresivi și ajung să spargă lucruri în jurul lor sau să lovească foarte puternic. În cazuri extreme, în timpul tantrumurilor, copiii pot să vomite sau să-şi ţină respiraţia.
Acest fenomen este întâlnit la copiii cu vârste între 1 şi 4 ani şi apare atunci când cei mici nu îşi pot exprima în cuvinte frustrările. Studiile au demonstrat că peste 87% dintre copii vor experimenta un tantrum cel puţin o dată. Specialiştii susţin că tantrumurile la copii sunt o etapă firească în dezvoltarea lor, iar vârful este atins la vârstele de 1 şi 2 ani, atunci când copiii nu stăpânesc foarte bine limbajul. De obicei, trantrumurile la copiii de 3 ani apar atunci când încep să devină conștienți de dorinţele lor, dar nu ştiu cum să şi le satisfacă sau nu găsesc cuvintele potrivite pentru a le exprima. Ei își doresc autonomie şi control asupra lucrurilor din jurul lor.
Principalele cauze care duc la declanşarea tantrumurilor sunt:
- frustrarea (că nu pot obţine sau face un anumit lucru);
- temperamentul (cu cât un copil este mai supărăcios, cu atât riscul să facă tantrumuri e mai mare);
- copilul nu primeşte atenţia pe care şi-o doreşte;
- emoţiile puternice (atunci când copilul simte frică, furie sau ruşine, sentimente pe care nu le poate controla pot declanşa un tantrum);
- copilului îi este foame sau este prea obosit și este împins de părinți să facă altceva decât să mănânce sau să doarmă.
De cele mai multe ori, crizele de tantrum nu pot fi evitate în totalitate, dar pot fi amânate sau ameliorate
Încercați să oferiți alternative și să lăsați impresia că cel mic are posibilitatea de a alege. Folosiți întrebări cu raspuns multiplu: „vrei să te speli acum pe dinți sau după ce te imbraci” în loc de clasicul „mergi și spală-te pe dinți”, care frecvent conduce la refuz și crize de opoziție.
Păstrați la distanță obiectele periculoase pentru a evita posibilele conflicte legate de accidente. Distrageți atenția copilului atunci când se focusează pe ceva ce nu poate obține, încercând lucruri noi și activități noi pentru a o uita pe cea interzisă, care îi provoacă frustrare.
Si copiii au limite și părinții trebuie să le recunoască. Dacă un copil este mult prea obosit, renunțați la a mai planifica o ieșire atunci, la a continua joaca sau dimpotrivă, lecțiile. Nu mergeți la cumpărături dacă urmează ora de somn, veți avea un copil foarte irascibil, care se va auzi în tot magazinul.
Lăcrimioara ZOTA
