Atestată în secolul XV, mai precis într-un document din 15 martie 1405, cu numele de Pryzlop, localitatea Prislop este situată în partea sudică a județului Maramureș, în zona cuprinsă între dealurile Halăului, Piatra Toporului, Giorgiului și Prihodului.
„Beneficiind de informațiile oferite de lucrarea preotului Romul Pop, „Cartea Mănăstirii Prislop”, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2012, privind descoperirile arheologice din zonă și nu numai, dar și de interesul stârnit de Liana Pogăciaș, membră a Asociației Chioar Redivivus, privind existența unor schelete de uriași în locul numit În Pustă, am decis efectuarea unei cercetări de teren în câteva puncte de pe cuprinsul satului.
Scopul acestei investigații a fost acela de a verifica o parte din informațiile oferite de lucrarea pr. Romul Pop amintită mai sus și anume: verificarea locului din curtea actualei mănăstiri eparhiale Prislop – Episcopia Greco-Catolică de Maramureș – unde a fost descoperită întâmplător, la adâncimea de 3.12 m o vatră de foc cu mici obiecte pietrificate, în locul numit pe Lab; verificarea locului unde au fost descoperite așa numitele schelete de uriași din punctul în Pustă, precum și verificarea posibilului drum roman din locul pe Lab.
Amfitrionul nostru în această călătorie a fost părintele Irineu, starețul mănăstirii Prislop, un bun cunoscător al istoriei și legendelor din sat.
Cercetările de teren efectuate în vecinătatea locului unde a fost descoperită vatra, în punctul pe Lab, pe panta lină cu înclinație vestică a dealului cu același nume, au dus la identificarea unui număr apreciabil de fragmente ceramice lucrate la roată, databile în secolele XVII-XVIII. Având în vedere faptul că resturile de vatră păstrate nu au putut fi investigate cu acest prilej este greu de făcut vreo legătură între descoperirile din anul 2007 și cele acum ieșite la iveală.
Următoarea oprire a fost la Ionuc din Pustă, născut în anul 1939, care ne-a povestit și arătat locul unde a descoperit, cu prilejul săpăturilor făcute pentru fundațiilor unor construcții, osemintele imense, ce au fost atribuite unor oameni giganți sau uriași de 2,4 – 2,6 m înălțime. Având în vedere faptul că toate oasele descoperite au fost reînhumate în șanțurile săpate pentru fundațiile construcțiilor, iar apoi acoperite cu beton, rămâne ca cercetările arheologice viitoare să elucideze datarea acestor vestigii. Din relatările gazdei noastre în vecinătatea acestor morminte s-ar fi aflat biserica veche din Pustă așa încât s-ar putea presupune că ar fi vorba de cimitirul din preajma acesteia.
Pe de altă parte izvoarele istorice nu amintesc în acest loc vreo biserică, iar din informațiile lui Ionuc din Pustă reiese că defuncții descoperiți nu au fost înmormântați creștinește. Chestiunea rămâne deschisă, deocamdată.
Ultimul loc investigat este situat pe Lab, în imediata vecinătate a Pustei, în apropierea locuinței familiei lui Ionuc, unde s-a observat, acoperit de pământ, fundaţia unui drum străvechi, construit din dale mari de piatră cioplită care a fost considerat un posibil drum roman. La data vizitei noastre, din pricina vegetației abundente acesta nu era vizibil și în consecință nu a fost documentat.
Este foarte probabil din punctul meu de vedere ca acest drum să fie cel reprezentat pe hărțile militare austro-ungare, realizate între (1869-1887), drum care făcea legătura cu dealul Piatra Toporului.
Numeroase alte informații istorice, arheologice, etnografice ne-au fost furnizate de părintele stareț Irineu căruia îi mulțumim. Împreună sper să verificăm măcar o parte din legendele Prislopului.
Participanții la aceste investigații sunt pr. Irineu Bârle -starețul mănăstirii Prislop; Liana Pogăciaș, Rodica Dod – Asociația Chioar Redivivus; Virginia Pogăciaș; dr. Dan Pop, Raul Cardoș, Monica Ghiman, Zamfir Șomcutean, Dorian Ghiman – Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Baia Mare” – informează dr. Dan Pop
Foto – Zamfir Șomcutean
