Iarna, noi, oamenii, ne preocupăm de confortul nostru, ne îmbrăcăm cu haine groase, evităm cât putem frigul și, după o zi de muncă ne întoarcem în căminele călduroase.
Dar, de câte ori ne duce gândul la animalele de pe stradă sau la cele din adăposturi? Ele cum supraviețuiesc temperaturilor scăzute, dacă nu, cu ajutorul nostru?
Acest anotimp este dificil și pentru animale, în special pentru cele ținute afară. Frigul, umiditatea, gheața, alimentația necorespunzătoare pot cauza probleme grave de sănătate, patrupedelor.
La Adăpostul public de câini fără stăpân din Baia Mare, sunt aduse, aproape zilnic, patrupede cu diferite probleme: bătrâni, orbi, cu afecțiuni, pe care nu-i mai revendică nimeni. Exceptând lipsurile cu care se confruntă zilnic adăpostul, aceste animale se pot considera norocoase, având aproape, un Om cu inimă mare de tot.
Monika Bohoni, administratorul adăpostului și vicepreședinte al Asociației „Salvați animalele”, ar fi în stare să stea la adăpost 24 de ore din 24, dar oboseala o mai trimite uneori pe acasă.
DIRECT MM: Știm că Primăria, care este partener al Adăpostului Public „Salvați animalele” alocă lunar, suma de 35.000 de lei. Este suficientă pentru a vă gestiona financiar?
MONIKA BOHONI: Nu! Stocurile se epuizează repede. Acum avem mare nevoie de pături, așternuturi, plapume, lenjerii , prosoape second hand, articole de bumbac care pot fi folosite și absorb. Ne-ar mai trebui hrană pentru puiuți, cea pe care aceștia o mănâncă când termină mamele de alăptat.E nevoie și de soluții perfuzabile!
DIRECT MM: Dispuneți de personal suficient la numărul de 400 de patrupede existent?
MONIKA BOHONI: La 400 de câini, dispunem doar de 6 oameni. Avem mare nevoie de voluntari, în special sâmbăta și duminica.
DIRECT MM: Cine vă privește în ochi când vorbiți despre marea familie pe care o aveți în grijă, poate cu ușurință să citească în ei, pasiunea și dragostea pe care le împărtășiți în această meserie. Cum a inceput povestea?
MONIKA BOHONI: Pasiunea o am de când eram mică, mereu am fost in preajma animalelor, crescând la țară. Multe dintre animale le și tratam, după recomandările bunicului. Aveam tot felul de animale, de la câini, pisici care erau feblețea mea, până la rațe, gâște. Eram responsabilizată de mică, cel puțin îmi amintesc că, în vacanța de vară
aveam program. La ora 7:00 mă trezeam și pregăteam mâncarea rațelor, și apoi le duceam la vreo 50 de metri de casă, la scaldă. Copilăria petrecută în preajma animalelor m-a responsabilizat pentru mai târziu.
Și iată că responsabilizarea Monikăi i-a trasat de pe atunci, și parcursul în viață. A rămas fidelă și mereu în preajma animalelor, implicându-se sufletește, pentru a oferi bucurie patrupedelor.
Băimărenii, cărora le pasă de cele 400 de suflete, sunt rugați să ajute cu ce pot. Fiecare lucru adus, le va face ziua mai frumoasă și frigul mai suportabil, acestor suflete nevinovate și neputincioase.
Lăcrimioara ZOTA
