„Tânjaua Hotenarilor” are loc în acest final de săptămână; Vechiul obicei agrar atrage an de an numeroși participanți - 4 ore în urmă
Intervenție a salvamontiștilor în zona Strâmbu Băiuț în sprijinul unui bărbat accidentat - 6 ore în urmă
Etapă fără surprize în Liga 5 - 6 ore în urmă
Povestea tenismenei Karla Pop: de la primul antrenament, la performanțele obținute în turneele FRT - 6 ore în urmă
Peste 600 de sancțiuni contravenționale aplicate de polițiștii maramureșeni în minivacanța de 1 Mai - 7 ore în urmă
DGASPC a organizat o întâlnire de formare privind prevenirea consumului de substanțe interzise la Sighetu Marmației - 9 ore în urmă
42 de infracțiuni constatate în primele trei zile ale lunii de polițiștii de frontieră din cadrul ITPF Sighet - 9 ore în urmă
Doina Cornea, opt ani de la trecerea la cele veșnice - 10 ore în urmă
DanceLight Studio Baia Mare, două locuri I la Black Swan Dance Competition - 10 ore în urmă
Opera „Bărbierul din Sevilla” va fi pusă în scenă la Centrul Cultural „Titiana Mihali” din Borșa - 10 ore în urmă
Aducere aminte: Vâltoarea, „maşina de spălat” de altădată
Pentru că ne aflăm în Săptămâna Mare, cei de la Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (Corina Isabella Csiszár) ne reamintesc cum era pe vremuri pregătirea pentru Paști.
Curățenie se făcea la toată casă. „Făceu curățănie, era rudă la orice săracă erau un lipideu, două pă rudă. Să spăla tăt ce era pă rudă, că îs tăte grămadă, puse una păstă alta, trebe spălate, răsuflate că le mănâncă moliile. În cergă și lipideu nu intră aeru” (de la Maria Ștețiu, 57 ani, Mănăstirea).
Apoi avem ocazia să aflăm despre vâltori. Acestea au fost folosite pentru spălarea lânii de oaie.
„Tătă lumea o vânturat demult. Erau sfetăre de lână, erau cerge, erau purici, api mere cu ele la vâltoare. De aieste groase de lână nu putéi spăla decât la vâltoare. Nu pé erau multe vâltori, două, tri înt-un sat. Și să plăté la cine grijé de ele. Că mai trebe reparate, să mai rump scândurile. Ducéi sopon de casă din ăla ce-l făcem din porc, din unsoare de porc. Puném cerga odată, o scotém și o soponém și api avém perie, de nu, i-am dat drumu așé iară acolo. Lână, țoluri, țeptare ducém. Le mai și lăsam acolo să să usuce. Merem cu caru să le ducem sau cu căruțu. Și de-a umăr am dus pă u rudă de căptiță, una nainte, una napoi și ruda plină de haine” (de la Anuța Burnar, 76 ani, Mănăstirea).
Foto: Gabriel Motica















