Aducere aminte: „Toamna, când se strângea mălaiu’ de pe șes, gazda băga ceteră și chema desfăcători”

Pentru că e toamnă și în această perioadă se culege porumbul, să ne reamintim cum era și pe vremuri.

Încă de la introducerea lui în alimentaţia tradiţională, porumbul a constituit un aliment de bază, datorită caracterului său hrănitor, aşa cum rezultă şi din denumirea ce i-a dat-o poporul, aceea de „sătulul casei”.

O seamă de credinţe ne argumentează rolul porumbului în alimentaţia tradiţională:

• „Nu-i bine a mânca coleşe di pă tocăner că îţi mănâncă lupii oile”
• „Se mai crede că cine mănâncă tocană di pă coleşer să face om mincinos”.

O categorie de credinţe legate de mămăligă au funcţie de divinaţie:

• „Când uiţi mămăliga nesărată, îi avea bogăţâie la casă”;
• „Când ţi să lipeşte de gură tocana, zâce că îi fi gazdă”;
• „Când ţi să rumpe tocana, ţi să arată drumuri încotro ţi să rumpe”.

Unele credinţe de acest fel aveau ca finalitate bunul mers al treburilor gospodăreşti:

• „Mălaiu roşu’ îi bun să-l dai la vaci a făta, că fată uşor”;
• ”Dacă pui grăunţă sub salteaua patului pă care şede popa atunci păsările or scoate pui mulţi”.

Toamna, când se strângea mălaiu’ de pe șes, care aveau mai mult, îl puneau într-o șură. Seara, gazda băga ceteră și chema desfăcători, fete și feciori, neveste. Cei care erau mai săraci, nămné unu cu trișca, cu fluierul, nu aveau de unde să plătească ceterași. Feciorii cărau mălaiu’ desfăcat în pod, cu sacu’. Care cucuruz era mai mare și plin în vârf, nevestele-l împleteau cununi, se precizează în Memoria Ethnologica, Cultivarea porumbului în cultura populară, Colecția Pamfil Bilțiu, precum și în Memoria Ethnologica, Claca la desfăcatul mălaiului, Colecția Maria Bora.

Foto: Felician Săteanu