Astăzi, joi, 27 noiembrie, se împlinesc 90 de ani de la naşterea Preacuviosului Părinte Arhimandrit Serafim Man de la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia.
Duminică, 23 noiembrie, la Mănăstire a avut loc parastas cu acest prilej.
Biografie
La data de 27 noiembrie 1935, se naște Ștefan Man, fiul lui Vasile și Terezia, în localitatea Boiereni, județul Maramureș, fiind al cincilea copil al familiei. La 25 noiembrie 1952, la vârsta de 17 ani, intră în obștea Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, fiind primit în rândul viețuitorilor de către starețul de atunci, ieromonahul Justinian Chira.
În 1955, după o perioadă de aproape trei ani de noviciat, la 20 iulie, de sărbătoarea „Sfântului Prooroc Ilie Teviteanul”, este tuns în monahism de către starețul mănăstiri, Justinian Chira, și primește numele de Serafim. La 16 martie 1957, este hirotonit ierodiacon, iar la 17 martie în același an este hirotonit ieromonah de către Episcopul Nicolae Colan al Clujului.
În anul 1979, a absolvit Institutul Teologic din Sibiu, având ca temă a lucrării de licență „Activitatea Mănăstirii Rohia pe plan religios și gospodăresc”.
Perioada anilor 1958-1959 a fost una foarte grea, de încercare pentru monahismul ortodox, din cauza Decretului 410/1959, când personalul mănăstirilor trebuia să fie redus foarte mult, mai ales în ceea ce-i privește pe viețuitorii mai tineri. Acest cumplit decret a știrbit foarte grav și obștea Mănăstirii Rohia, care în vremea aceea număra 22 de viețuitori, majoritatea tineri. La 30 octombrie 1959, sunt dați afară din mănăstire toți viețuitorii, rămânând doar starețul mănăstirii, Protosinghelul Justinian Chira. După o lună, ieromonahul Serafim Man este numit preot paroh la parohia Cupșeni. Între anii 1959-1971 a slujit ca preot paroh în parohiile: Cupșeni, Băiuț, cu filia Poiana Botizei, și Costeni, cu filia Dobric. În aceste parohii desfășoară ample lucrări administrative, dar mai ales o bogată activitate pastoral-misionară și duhovnicească.
La 1 februarie 1971, la chemarea Arhimandritului Justinian Chira, starețul Mănăstirii Rohia, ieromonahul Serafim Man se întoarce în obștea mănăstirii. La 9 septembrie 1973, ieromonahul Serafim Man este numit stareț, iar de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae este instalat stareț al Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia și hirotesit Protosinghel. Ca stareț al mănăstirii, timp de 11 ani, din punct de vedere duhovnicesc: a introdus săvârșirea slujbei Miezonopticii, Taina Sfântului Maslu în fiecare zi de vineri și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, seara în fiecare zi de peste săptămână din Postul Mare. Un lucru important este și acela că, la fiecare sărbătoare din timpul verii, a rânduit să se dea o masă caldă pelerinilor veniți la mănăstire.
În plan administrativ, a construit „Casa cu Paraclis”, „Casa Poetului”, „Altarul de vară”, Poarta din sat și Pangarul mănăstirii. A fost introdus curentul electric și aducțiunea de apă potabilă la mănăstire, care cu timpul a devenit insuficientă. În anul 1979, s-a pictat Paraclisul „Izvorul Tămăduirii” de către pictorul Gheorghe Busuioc și s-au realizat cele două iconostase, din biserică veche și paraclis. Tot în această perioadă, s-a făcut o clopotniță de lemn, în care s-au pus cele trei clopote, precum și zidurile de sprijin din incinta mănăstirii și camerele de sub planșeul din curtea mănăstirii.
Arhimandritul Serafim Man este cel care l-a primit în obștea Mănăstirii Rohia pe cărturarul Nicu-Aureliu Steinhardt. La 16 august 1980, îl tunde în monahism pe evreul convertit la creștinism, dându-i numele de Nicolae.
Din motive de sănătate, în anul 1984, se retrage din stăreție prin pensionare. Între anii 1981-1984 a fost internat periodic la Cluj, la Institutul Oncologic și la Clinica Medicală III, pentru tratarea unui ganglion de natură canceroasă la gât. În anul 1984, a trecut prin cele mai grele clipe pământești din cauza bolii, a pierdut aproape în totalitate văzul, auzul și echilibrul, nemaiputând merge deloc pe picioare, medicii acordându-i doar câteva ore de trăit. În urma rugăciunilor, a milostivirii lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, i-a fost redată treptat sănătatea și a mai trăit 30 de ani.
După anul 1990, când începe să reînvie monahismul, pe lângă slujirea de la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, slujește și ajută la dezvoltarea duhovnicească și materială a Mănăstirilor: Cășiel, Breaza, Rohița, Dealul Mare și mai ales Lăpușul Românesc. A fost și duhovnicul monahilor și monahiilor din mănăstirile amintite, dar și a celor de la Bârsana, Habra, Dobric, Lunca Apei, a sutelor de monahi și preoți, a ierarhilor și a miilor de credincioși.
La 12 februarie 2013, Arhimandritul Serafim Man trece din această viață la Domnul. Slujba înmormântării a avut loc în 15 februarie 2013, fiind oficiată de către un sobor de patru ierarhi, în prezența a peste 100 de preoți, monahi și monahii și a miilor de credincioși. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Rohia, alături de ceilalți stareți și monahi ce au viețuit în acest sfânt locaș, hmanastirearohia.ro.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
