După 67 de ani, preotul Nicolae Gherman, ctitorul Mănăstirii Rohia se întoarce acasă, lângă Anuța
La o sută de ani de la sfințirea primei biserici a Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, unul dintre cele mai importante așezăminte monahale din Maramureș se pregătește pentru un moment cu o profundă semnificație istorică și spirituală.
Joi, 5 noiembrie 2026, osemintele preotului Nicolae Gherman, întemeietorul mănăstirii, și ale soției sale, Maria Gherman, vor fi aduse din cimitirul central al municipiului Dej și reînhumate în cimitirul mănăstirii pe care preotul a ridicat-o în urmă cu un secol. Astfel, după 67 de ani de la moartea sa, Nicolae Gherman se întoarce în satul natal, aproape de locul în care odihnește fiica sa Anuța, a cărei pierdere a stat la începutul poveștii întemeierii mănăstirii. Potrivit comunicatului transmis de obștea Mănăstirii Rohia, strămutarea osemintelor a fost pregătită în cursul acestui an, din inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, după îndeplinirea demersurilor legale necesare.
Ceremonia va începe joi, în cimitirul central din Dej, unde vor fi deshumate osemintele preotului Nicolae Gherman și ale preotesei Maria, urmând să fie oficiată o slujbă de pomenire. La ora 12:00, în cimitirul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, episcopul Iustin, împreună cu obștea monahală, va săvârși slujba de reînhumare, în prezența rudelor familiei Gherman, a preoților și credincioșilor.
Născut la 1 octombrie 1877, în Rohia, Nicolae Gherman a urmat studiile gimnaziale la Năsăud și pregătirea teologică la Seminarul „Andreian” din Sibiu. Hirotonit în noiembrie 1899, a fost instalat ca preot paroh în satul natal la 2 februarie 1900, începând astfel o activitate care avea să se întindă pe patru decenii.
Pentru Nicolae Gherman, misiunea preotului nu s-a limitat la viața bisericească, contribuind la organizarea unor instituții care au schimbat treptat viața localității. Între anii 1903 și 1905, sub îndrumarea sa, a fost ridicată biserica din sat, iar în 1910–1911 s-a construit o școală confesională. A înființat o bibliotecă, a contribuit la organizarea băncii populare „Lăpușana”, a pus bazele Cooperativei „Comoara” și a sprijinit activitatea culturală a ASTREI. A avut și un rol important în evenimentele care au precedat Marea Unire. Ca o coincidență cu data de astăzi, pe 3 noiembrie 1918 a fost desemnat delegat al cercului electoral Lăpuș la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, participând la unul dintre momentele fundamentale ale istoriei românilor. Documentele păstrate de Arhivele Naționale consemnează, de asemenea, implicarea sa în activitatea Consiliului Național Român și în evenimentele desfășurate în Țara Lăpușului după 1 Decembrie 1918.
Cea mai cunoscută realizare a preotului Nicolae Gherman rămâne însă întemeierea Mănăstirii „Sfânta Ana”, a cărei istorie este legată de o dramă familială. În noiembrie 1922, fiica sa Anuța a murit la numai zece ani, lăsând în urmă o familie îndurerată. Potrivit tradiției păstrate de mănăstire, copila i-ar fi apărut tatălui în vis, îndemnându-l să ridice o casă a Maicii Domnului pe Dealul Viei, deasupra satului Rohia.
Din această experiență, pe care tradiția monahală o evocă drept începutul ctitoriei, s-a născut hotărârea construirii mănăstirii. Lucrările au început în 1923, cu sprijinul credincioșilor din împrejurimi, iar prima biserică a fost sfințită la 15 august 1926 de episcopul Nicolae Ivan al Clujului. Așezământul a devenit unul dintre primele repere ale renașterii vieții monahale ortodoxe din Transilvania după Marea Unire, dezvoltându-se de-a lungul deceniilor într-un important centru de spiritualitate și cultură.
Destinul întemeietorului nu a fost însă lipsit de încercări. În 1940, după Dictatul de la Viena și cedarea nordului Transilvaniei, Nicolae Gherman a fost nevoit să părăsească Rohia, refugiindu-se în teritoriul rămas sub administrație românească. A continuat să slujească în mai multe parohii, dar nu a mai revenit la conducerea comunității pe care o păstorise timp de patruzeci de ani. Pensionat în 1947, s-a stabilit la Dej, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții și unde a murit în 1959.
Reînhumarea preotului Nicolae Gherman și a soției sale în cimitirul Mănăstirii Rohia reprezintă unul dintre momentele importante ale anului în care așezământul sărbătorește un secol de viață monahală neîntreruptă. Alegerea acestui loc are o semnificație aparte, deoarece aici se află și mormântul fiicei sale Anuța, precum și cele ale unor stareți și monahi care au contribuit la dezvoltarea mănăstirii, între care Serafim Man și Nicolae Steinhardt.
Întoarcerea osemintelor pune astfel împreună două capitole ale aceleiași istorii, despărțite vreme de zeci de ani. Preotul care a fost nevoit să-și părăsească satul în 1940 și care a murit departe de ctitoria sa își va găsi locul de odihnă în mijlocul așezământului pe care l-a ridicat și căruia i-a dedicat o parte importantă a vieții. Obștea Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia îi invită pe preoții din Țara Lăpușului, pe credincioșii din Rohia și pe toți cei care doresc să participe la acest moment comemorativ să fie prezenți joi, 5 noiembrie, la ora 12:00, la slujba de reînhumare. La un secol de la întemeierea mănăstirii, gestul reprezintă nu doar o cinstire a memoriei ctitorului, ci și o recuperare simbolică a unei pagini importante din istoria Rohiei, a Țării Lăpușului și a Maramureșului.
Vasile Petrovan
Citește și:
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
