Consumul de droguri ar putea ieși de sub incidența legii penale

O inițiativă legislativă care propune eliminarea răspunderii penale pentru deținerea drogurilor destinate consumului propriu a provocat reacții contradictorii în România, în timp ce anchetele recente din Maramureș arată că traficul de substanțe periculoase rămâne o problemă serioasă, mai ales în rândul tinerilor.

Consumul de droguri este unul dintre acele subiecte despre care nu putem vorbi fără să ne gândim la oamenii din spatele statisticilor, la familiile afectate și, mai ales, la adolescenții care ajung uneori să suporte consecințele unor alegeri ale căror riscuri nu le înțeleg pe deplin. Tocmai de aceea, o propunere legislativă depusă recent în Parlamentul României a reaprins o dezbatere sensibilă: persoanele care dețin droguri pentru consum propriu trebuie pedepsite penal sau doar sancționate, cu accent pe prevenție și tratament?

Inițiativa aparține senatorilor Victoria Stoiciu, Cristian Ghinea și Daniel Fenechiu, fiind înregistrată la Senat, în 5 octombrie 2026, sub numărul B544/2026. Proiectul propune ca deținerea, cumpărarea, cultivarea și alte operațiuni efectuate fără drept, exclusiv pentru consum propriu, să nu mai constituie infracțiuni, ci contravenții. Amenzile propuse sunt de 1.000–1.500 de lei pentru drogurile de risc și 1.500–3.000 de lei pentru cele de mare risc.

Diferența față de legalizare este esențială. Canabisul și celelalte droguri nu ar deveni produse comercializate legal, iar traficul și vânzarea lor ar continua să fie pedepsite penal. Schimbarea ar privi numai faptele săvârșite în scopul consumului propriu. Deocamdată, proiectul se află în procedură parlamentară, legislația actuală rămânând în vigoare.

Susținătorii modificării consideră că statul ar trebui să își concentreze resursele asupra traficanților, în timp ce persoanele care consumă droguri ar avea nevoie de consiliere și tratament. În opinia lor, un dosar penal poate afecta viitorul unui tânăr fără să rezolve problema care a dus la consum. Inițiatorii proiectului de lege susțin că abordarea actuală este costisitoare și ineficientă, invocând date privind numărul ridicat al dosarelor de droguri instrumentate de DIICOT.

De cealaltă parte, criticii inițiativei avertizează că diminuarea sancțiunilor ar putea transmite un mesaj de toleranță față de droguri, mai ales adolescenților, și că anumite prevederi ar putea îngreuna delimitarea consumului propriu de activitățile asociate traficului. Adevărul este că simpla consumare impune cultivare, transport, vânzare. Rămâne întrebarea dacă România dispune de suficiente servicii medicale și psihologice pentru persoanele dependente.

În Maramureș, realitatea ultimelor luni arată cât de importantă este această discuție. În septembrie 2026, procurorii DIICOT au dispus reținerea a trei persoane, de 17, 19 și 47 de ani, într-un dosar privind traficul de droguri de mare risc. Potrivit anchetatorilor, activitățile cercetate s-ar fi desfășurat în perioada 2024–2026 și ar fi implicat comercializarea unor substanțe sintetice și a unor produse vegetale impregnate cu substanțe psihoactive.

În iulie, alte două persoane, de 19 și 25 de ani, au fost arestate preventiv după ce polițiștii de frontieră au descoperit, în apropierea localității Bogdan Vodă, aproximativ 90 de grame de 4-CMC, drog de mare risc despre care anchetatorii au precizat că era destinat comercializării. Cercetările au vizat și presupuse tranzacții cu substanțe psihoactive realizate în județ. Desigur, persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Îngrijorătoare este însă vulnerabilitatea adolescenților. În februarie, Instituția Prefectului Maramureș anunța că autoritățile desfășuraseră numeroase activități preventive în școli și că la nivelul IPJ Maramureș funcționa un grup de lucru care analiza săptămânal problemele privind traficul și consumul de droguri în unitățile de învățământ și în apropierea acestora. Aceste date reflectă preocuparea instituțiilor pentru prevenție, fără să indice însă numărul real al consumatorilor din județ.

Dincolo de declarațiile politice, rămâne o realitate asupra căreia cele două tabere ar trebui să poată găsi un punct comun: traficul de droguri trebuie combătut, iar persoanele care au dezvoltat o dependență trebuie să poată primi ajutor. Pedeapsa, prevenția și tratamentul sunt instrumente diferite, ale căror rezultate trebuie evaluate cu responsabilitate.

Poate că întrebarea cea mai importantă nu este dacă România trebuie să fie mai severă sau mai permisivă, ci cum poate statul să protejeze mai bine copiii și tinerii, să combată rețelele de trafic și să ofere o șansă reală celor care încearcă să iasă din dependență. Pentru că, dincolo de legi și dispute politice, consecințele acestei probleme se măsoară în vieți omenești.

Vasile Petrovan

Citește și: