8 octombrie 1921, s-a născut prof. univ. dr. Gheorghe Pop, unul dintre ctitorii învățământului superior băimărean

Astăzi se împlinesc 105 ani de la nașterea profesorului universitar dr. Gheorghe Pop, lingvist, cercetător și dascăl al mai multor generații, personalitate al cărei nume a rămas strâns legat de începuturile și dezvoltarea învățământului superior din Baia Mare, dar și de cercetarea limbii, culturii și tradițiilor Maramureșului.

Gheorghe Pop s-a născut la 8 octombrie 1921, în satul Roșiori, județul Satu Mare, într-o familie de țărani, Ioan și Maria Pop. Drumul său intelectual avea să treacă prin școli importante ale Transilvaniei. A studiat la Oradea și la Liceul „George Barițiu” din Cluj, iar în 1946 a obținut licența în Teologie la Academia Teologică Română Unită din Blaj. Doi ani mai târziu a absolvit Literele și Filosofia la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 1969 și-a susținut doctoratul în științe filologice, cu teza Elemente neologice în graiul maramureșean, publicată doi ani mai târziu la Editura Dacia.

Primele sale experiențe la catedră s-au desfășurat la Carei, unde a fost profesor de limba și literatura română între 1948 și 1952. Anul 1952 avea însă să marcheze începutul unei legături de șase decenii cu Baia Mare și cu viața culturală a Maramureșului. A devenit inspector școlar regional, iar între 1960 și 1961 a fost director al Institutului Pedagogic de doi ani din Baia Mare.

Într-o evocare autobiografică, profesorul mărturisea că, din 1961, propria sa biografie s-a intersectat cu istoria școlii superioare băimărene. Nu a fost o simplă formulare aniversară. Parcursul său profesional s-a confundat, în bună măsură, cu dezvoltarea instituției universitare din oraș. A fost șef al Catedrei de limba și literatura română între 1961 și 1964, apoi, timp de 15 ani, decan al Facultății de Filologie. Între 1979 și 1981 a ocupat funcția de prorector, iar între 1981 și 1984 a fost rector al Institutului de Învățământ Superior din Baia Mare. Ulterior și-a continuat activitatea ca profesor consultant, conducător de doctorat și membru al Senatului Universității.

Urmele lăsate de Gheorghe Pop în Maramureș nu s-au limitat însă la construcția instituțională. Ca lingvist, și-a îndreptat cercetările tocmai spre lumea în care trăia, spre felul în care oamenii vorbeau, munceau și își păstrau identitatea prin cuvinte. Studiul Elemente neologice în graiul maramureșean a rămas una dintre lucrările sale importante, iar interesul pentru realitățile zonei s-a regăsit și în volumul Terminologie minieră din bazinele maramureșene, publicat la Editura Dacia în 1996. Într-un ținut în care mineritul a modelat vreme de generații economia și viața comunităților, cercetarea vocabularului minerilor a însemnat și salvarea unei părți din memoria unei lumi care avea să se schimbe radical.

Profesorul Gheorghe Pop s-a implicat și în cercetarea folclorului și a culturii tradiționale. S-a numărat între cei care au contribuit la lucrări precum Antologie de folclor din județul Maramureș și Graiul, etnografia și folclorul zonei Chioar. Cea din urmă a primit, în 1985, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, una dintre recunoașterile importante ale activității sale științifice.

În jurul profesorului s-a format, în timp, și o adevărată comunitate intelectuală. A condus timp de peste trei decenii Filiala Baia Mare a Societății de Științe Filologice din România, a susținut cercetarea studențească, cercurile de folclor și dialectologie, publicațiile științifice și întâlnirile cu importante personalități ale filologiei românești. Mărturiile foștilor săi colegi și discipoli vorbesc despre un profesor care nu s-a limitat la sala de curs, ci a încercat să creeze în Baia Mare un mediu universitar adevărat, capabil să lege predarea de cercetare și universitatea de viața culturală a orașului.

După 1989, activitatea sa culturală a continuat și prin Despărțământul Baia Mare al ASTREI, pe care l-a condus, precum și prin revista Astra maramureșeană. Pentru profesorul Gheorghe Pop, limba, istoria locală, folclorul, școala și cultura nu au fost domenii izolate, ci părți ale aceluiași efort de păstrare și transmitere a unei identități.

S-a stins din viață la 5 iulie 2012, la vârsta de 90 de ani. Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare l-a așezat, în documentele sale aniversare, între personalitățile emblematice ale culturii maramureșene și între oamenii care au construit învățământul superior băimărean. La 105 ani de la nașterea sa, poate cea mai importantă parte a moștenirii lui Gheorghe Pop nu stă doar în funcțiile pe care le-a ocupat sau în cărțile pe care le-a publicat. Rămâne faptul că, într-o perioadă în care Baia Mare își construia statutul de centru universitar, el a aparținut generației care a pus temelii. Iar o parte dintre aceste temelii se află încă acolo, în școala universitară băimăreană, în cercetarea filologică a Maramureșului și în memoria celor care i-au fost studenți.

Vasile Petrovan

Citește și: