6 octombrie, s-a născut Emeric Dembrovschi „Eroul de la Guadalajara”

Născut la 6 octombrie 1945, în Câmpulung la Tisa, Emeric Dembrovschi împlinește 81 de ani, iar drumul său de la fotbalul jucat în Maramureș până la Mondialul din Mexic rămâne una dintre cele mai frumoase povești ale sportului românesc.

Povestea lui Emeric Dembrovschi începe într-un Maramureș foarte diferit de cel de astăzi. Era perioada de după război, când viața satului se sprijinea pe gospodărie, meșteșug și munca familiei. Era cel mai mic dintre șapte frați, iar tatăl său era tâmplar, priceput inclusiv la confecționarea roților pentru căruțe.

Emeric avea însă altă pasiune. Fotbalul îl atrăgea mai mult decât atelierul tatălui, iar primii ani i-a petrecut jucând în Câmpulung la Tisa, într-o vreme în care nu existau academii, baze moderne de pregătire sau trasee clare pentru copiii talentați. În 1962, la doar 16 ani, a ajuns la Foresteriul Sighetu Marmației. Pentru un adolescent dintr-un sat de pe Tisa, Sighetul era primul pas spre fotbalul adevărat. De aici avea să plece mai departe spre Victoria Roman, apoi spre Dinamo Bacău, unde s-a afirmat în prima divizie și a ajuns la echipa națională.

Echipa României 1970 – Dembrovschi, primul din dreapta, sus

Momentul care i-a fixat definitiv numele în istoria fotbalului românesc a venit în 1970, la Campionatul Mondial din Mexic. România fusese repartizată într-o grupă extrem de dificilă, alături de Anglia, Cehoslovacia și Brazilia. Dembrovschi a jucat toate cele trei partide și a fost desemnat cel mai bun jucător român al turneului.

Pe 10 iunie 1970, la Guadalajara, România a întâlnit Brazilia lui Pelé, Jairzinho, Tostão și Carlos Alberto, echipă care avea să câștige titlul mondial. Brazilienii au condus cu 2-0, România a redus diferența prin Florea Dumitrache, apoi Pelé a făcut 3-1. În minutul 84, Emeric Dembrovschi a înscris pentru 3-2. Scorul nu s-a mai schimbat, dar golul avea să rămână în memoria fotbalului românesc.

Pentru Maramureșul anului 1970, imaginea avea o forță aparte: un băiat plecat din Câmpulung la Tisa ajunsese pe cea mai mare scenă a fotbalului mondial și înscria împotriva Braziliei lui Pelé. De aici i-a rămas și supranumele de „eroul de la Guadalajara”.

O curiozitate mai puțin cunoscută leagă din nou Mexicul de satul natal. După turneu, numele său s-a aflat între cele ale fotbaliștilor incluși într-un proiect de realizare a unor statui. Inițiativa nu s-a concretizat atunci așa cum fusese gândită, dar, peste ani, Câmpulung la Tisa i-a ridicat propria statuie din lemn, iar sala de sport din localitate îi poartă numele. Dembrovschi povestea cu umor că, pe vremea când statuia se afla aproape de biserică, două femei în vârstă s-ar fi oprit în fața ei și s-ar fi închinat, fără să știe exact pe cine reprezenta.

Cariera sa a continuat la Politehnica Timișoara, unde a devenit una dintre figurile importante ale clubului și a câștigat Cupa României în 1980. În prima divizie a strâns 386 de meciuri și 108 goluri, iar pentru echipa națională a evoluat de 27 de ori.

Recunoașterea a venit firesc din partea comunităților prin care a trecut. Emeric Dembrovschi este cetățean de onoare al localității natale Câmpulung la Tisa și al municipiului Sighetu Marmației, iar ulterior a primit aceeași distincție la Bacău, Timișoara și Dumbrăvița, în județul Timiș.

Legătura cu Maramureșul a rămas vie. La Sighetu Marmației funcționează astăzi Academia Emeric Dembroschi, unde copii și juniori fac primii pași în fotbal purtând numele celui care, cu peste șase decenii în urmă, începea aproape de același loc. Tocmai de aceea, povestea lui Dembrovschi rămâne atât de puternică. Înainte de Bacău, Timișoara, echipa națională și Mexic, a fost un copil din Câmpulung la Tisa care prefera mingea atelierului tatălui său. Iar într-o zi de iunie din 1970, acel copil a marcat în poarta Braziliei lui Pelé. Astăzi, împlinește 81 de ani.