Fotbalul italian este în doliu. Franco Baresi, unul dintre cei mai mari fundași din istoria fotbalului și simbol al lui AC Milan, a murit la vârsta de 66 de ani. Dispariția sa a fost anunțată ieri, 31 iulie, de clubul căruia i-a dedicat întreaga carieră de jucător, informează Reuters.
Baresi fusese operat în august 2025 pentru îndepărtarea unui nodul pulmonar și urmase ulterior tratament. Una dintre ultimele sale apariții publice importante a avut loc în februarie 2026, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă Milano-Cortina, când a apărut pe San Siro cu torța olimpică, alături de Giuseppe Bergomi.
Povestea lui Franco Baresi este aproape imposibil de separat de cea a lui AC Milan. A ajuns în prima echipă în sezonul 1977-1978 și a rămas în tricoul rossonero până la retragerea din 1997. Datele oficiale ale clubului consemnează 719 meciuri oficiale și 33 de goluri.
A rămas la Milan inclusiv în anii dificili în care clubul a ajuns în Serie B. Mai târziu, purtând banderola de căpitan, a devenit liderul uneia dintre cele mai puternice echipe din istoria fotbalului, construită în jurul unor nume precum Paolo Maldini, Alessandro Costacurta, Mauro Tassotti, Carlo Ancelotti, Ruud Gullit, Marco van Basten și Frank Rijkaard.
Cu Milan a câștigat șase titluri în Serie A, trei Cupe ale Campionilor Europeni, două Cupe Intercontinentale și patru Supercupe ale Italiei. În 1989, a fost căpitanul echipei care a învins Steaua București cu 4-0 în finala Cupei Campionilor de la Barcelona.
Baresi nu impresiona prin statură, avea aproximativ 1,76 metri, ci prin inteligența jocului, anticipație, poziționare și capacitatea de a conduce întreaga apărare. A devenit unul dintre marii reprezentanți ai rolului de libero și una dintre figurile centrale ale revoluției tactice produse de Milanul lui Arrigo Sacchi la sfârșitul anilor ’80. Era fundaș, dar știa să construiască jocul, să urce cu mingea și să transforme apărarea într-un punct de plecare pentru atac. Influența lui a depășit perioada în care a jucat. A devenit un model pentru generațiile următoare de fundași, iar numele său a rămas legat de ideea de eleganță și disciplină în apărare.
Pentru Italia a strâns 81 de selecții. A făcut parte din lotul care a câștigat Cupa Mondială din 1982, chiar dacă nu a evoluat în turneu, iar 12 ani mai târziu a fost căpitanul naționalei care a ajuns în finala Mondialului din Statele Unite.
Finala din 1994 a rămas una dintre imaginile definitorii ale carierei sale. Baresi revenise după o operație la genunchi și a jucat împotriva Braziliei la doar 25 de zile după intervenție. Italia a pierdut titlul la loviturile de departajare, iar Baresi a ratat primul penalty al italienilor. Performanța sa din timpul meciului a rămas însă una dintre demonstrațiile memorabile ale carierei sale. În 1989 s-a clasat pe locul al doilea în cursa pentru Balonul de Aur, performanță rară pentru un fundaș.
După retragerea din 1997, Milan a luat o decizie rezervată marilor simboluri: tricoul cu numărul 6 purtat de Baresi a fost retras. Nimeni nu avea să-l mai poarte în echipa rossoneră. Legătura sa cu Milan nu s-a terminat odată cu ultima partidă. A ocupat mai multe funcții în cadrul clubului, iar din 2020 a fost vicepreședinte onorific. În 2024, la împlinirea a 50 de ani de când intrase în familia rossoneră, a devenit primul membru introdus oficial în Hall of Fame-ul AC Milan.
Franco Baresi lasă în urmă mai mult decât trofee și statistici. A petrecut două decenii pe teren purtând un singur tricou, a rămas lângă Milan când clubul trecea prin momente grele și l-a condus apoi, ca „Il Capitano”, spre vârful fotbalului european.
Vasile Petrovan
Citește și:
Ce căuta o româncă pe scena Cupei Mondiale? Povestea Nicoletei Atanase
