La data de 19 iulie, în ajunul sărbătorii Sfântului Proroc Ilie, se împlinesc 41 de ani de la tunderea în monahism a Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.
Tunderea în monahism, adică primirea chipului îngeresc, este cel mai mare har dumnezeiesc pentru mântuirea sufletului. Chiar dacă pleacă din lume în mănăstire, călugărul se roagă întotdeauna pentru toată lumea și pentru toată creștinătatea.
Ioan (Hodea), cel de-al patrulea copil al părinților Ștefan și Maria din localitatea Rozavlea a Maramureșului Voievodal a văzut lumina zilei la 23 iunie 1961, fapt care a avut loc la îndemnul preotului din sat, Vasile Țiplea, care i-a sfătuit să se mai gândească la un prunc. Acest lucru s-a și întâmplat, drept pentru care, după terminarea școlii generale din sat și după ce, în mai multe duminici preotul l-a privit în ochi, marcându-l pentru tot restul vieții, tânărul Ioan l-a cunoscut la Mănăstirea Rohia, pentru întâia oară, pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Iustinian Chira, pe atunci Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, unde a prins drag de această mănăstire, cu rânduielile ei sfinte și viețuirea departe de lume.
Acest lucru s-a petrecut cu rânduiala lui Dumnezeu, ca, mama sa, Maria Hodea, cea care avea să fie viitoarea monahie Maria Magdalena și care se odihnește în cimitirul Mănăstirii Rohia, să-i fie alături mult mai multă vreme, călăuzindu-i pașii pe căile adevărului și ale binelui, sădindu-i în suflet dragostea de Dumnezeu și de aproapele, după care l-a dăruit în grijă Maicii Domnului, lăsându-l să-și urmeze cursul firesc al vieții, intrând astfel, pentru totdeauna, pe poarta mănăstirii.
Astfel, la data de 19 iulie a anului 1985, la vârsta de 24 de ani, după Slujba Vecerniei din ajunul sărbătorii închinate Sfântului și slăvitului Proroc Ilie, săvârșită la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, a fost tuns în monahism primind numele „Iustin” avându-l ca naș de călugărie pe Preasfințitul Justinian Chira, cel care l-a și hirotonit întru diacon și preot, stareț fiind atunci Părintele Arhimandrit Serafim Man.
„Chiar dacă Preasfințitul Părinte Iustin a primit jugul cel greu al călugăriei, totuși, Preasfinția Sa sprijină întotdeauna familia, nașterea de prunci ca mare dar al lui Dumnezeu, precum și buna înțelegere între soți, iar prin rugăciunile personale ale Preasfinției Sale din odaie și chilie, se roagă fierbinte pentru poporul lui Dumnezeu din Maramureș și Sătmar și din toată lumea!
Cuviosul Varsanufie cel Mare spune faptul că „viaţa fiecărui om, mai ales a monahului, se desfăşoară după un oarecare plan de taină; totul în viaţă are un scop şi o înţelepciune”.
În continuare, cuvintele deosebite ale mitropolitului grec Ieremia Fountas, subliniază importanța călugăriei pe care o numește „taină” și arată cât de importantă este aceasta în viața familiei care naște pe viitorul monah:
„Dacă vă va spune copilul vostru, băiat sau fată: „mamă, tată, eu vreau să-mi afierosesc viața lui Dumnezeu și să merg la Mănăstire”, să nu îl împiedicați și să nu vă împotriviți doririi pe care a sădit-o în el Dumnezeu. Veți face cel mai mare păcat, dacă îl împiedicați de la aceasta, păcat mai mare și decât cel de a dărâma o Biserică. Și vă spun de ce: Dacă dărâmați o Biserică, adunăm bani și o construim la loc. Dacă, însă, îl împiedicați pe copilul vostru de a-și urma chemarea sfântă a sufletului său, atunci, acest rău nu se mai poate îndrepta. Este mare cinste și mare binecuvântare pentru o familie de a dărui un copil lui Dumnezeu, pentru a deveni Monah sau Monahie”.
În fapt, este aceeași atitudine duhovnicească pe care și părinții după trup ai Preasfinției Voastre au urmat-o dincolo de barierele acestei lumi pământești, născându-Vă „din nou” pentru Mireasa lui Hristos, Biserica.
Preasfinția Voastră, Vă rugăm ca să Vă rugați în continuare, așa cum o faceți, smerit în chilie și în slujire, pentru clerul și poporul dreptcredincios de aici și de pretutindeni, pentru dobândirea Duhului Sfânt și pentru mântuirea noastră, a tuturor!”, se transmite pe pagina Episcopiei.
