Deși nu s-a născut în Maramureș și nu a cucerit trofee cu FC Baia Mare, Viorel Mateianu rămâne una dintre figurile centrale ale fotbalului din zonă. În memoria suporterilor, numele lui este legat de o perioadă în care o echipă de provincie a reușit să joace un fotbal spectaculos, curajos și modern, într-o vreme în care astfel de stiluri erau rare în România.
S-a născut pe 1 iunie 1938 la Lipănești, în județul Prahova, și a murit pe 25 noiembrie 1997, la București. A fost mai întâi jucător, evoluând pentru echipe importante precum Știința Cluj și Rapid București. Totuși, adevărata lui amprentă asupra fotbalului românesc a venit ca antrenor, unde a devenit cunoscut pentru ideile sale îndrăznețe, uneori greu de înțeles la vremea respectivă, dar extrem de influente pe termen lung.
Încă din tinerețe a fost considerat un talent promițător. În 1957 a participat cu naționala de juniori la un turneu la Madrid, unde a existat chiar posibilitatea unui transfer, însă contextul politic al vremii și deciziile personale au făcut ca el să rămână în fotbalul românesc. Ca antrenor, a debutat devreme, la doar 35 de ani, pe banca Progresului București. A reușit rapid să transforme o echipă aflată în dificultate, salvând-o de la retrogradare, apoi a dus-o pe locul 7, pe locul 2 în sezonul următor și, în final, a obținut promovarea în prima ligă. Acest tip de progres rapid avea să devină o constantă în cariera sa.
Momentul definitoriu al carierei sale rămâne însă legat de FC Baia Mare. A venit la echipă în 1976, când aceasta evolua în liga secundă. Sub conducerea sa, clubul a început o ascensiune spectaculoasă. În primul sezon a atins podiumul, iar apoi a reușit promovarea în Divizia A după o luptă intensă cu formații puternice din Cluj. Odată ajunsă în prima ligă, FC Baia Mare a surprins întreaga țară. În sezonul 1978–1979, echipa a terminat pe locul 5, un rezultat remarcabil pentru o formație nou-promovată. Mai mult, a încheiat turul pe locul 2, la egalitate cu FC Argeș, echipă condusă de Nicolae Dobrin. Pe stadionul „Dealul Florilor”, echipe mari precum Steaua, Dinamo și Universitatea Craiova au pierdut puncte importante, semn al forței construite de Mateianu. Seria rezultatelor bune a continuat și în sezonul următor, când Baia Mare a fost foarte aproape de podium, ratând locurile fruntașe la diferență de golaveraj. Performanțele au fost cu atât mai impresionante cu cât lotul era format în mare parte din jucători mai puțin cunoscuți, precum Ariciu, Molnar, Borz, Pamfil sau Szepi, care au devenit nume importante în acea perioadă.
Stilul lui Mateianu era diferit de tot ce se vedea atunci în fotbalul românesc. Echipele sale jucau ofensiv, cu presing, mișcare continuă și schimbări rapide de poziții. Era un fotbal dinamic, gândit să surprindă adversarul. A introdus concepte și denumiri tactice neobișnuite pentru acea vreme, precum „momeala mică”, „momeala mare”, „paralelogramul”, „șarpele”, „morișca” sau „scara”. Metodele sale de pregătire puneau accent nu doar pe tehnică, ci și pe inteligență de joc, disciplină și rezistență fizică. Jucătorii trebuiau să fie versatili, capabili să schimbe rapid rolurile în teren. Tocmai acest stil a făcut ca meciurile echipelor sale să fie atractive și să atragă public numeros. La Baia Mare, în acei ani, stadionul era adesea plin, iar atmosfera devenea una de sărbătoare fotbalistică.
Unul dintre cele mai cunoscute momente din acea perioadă este meciul cu Real Madrid din Cupa Cupelor. FC Baia Mare a reușit să termine la egalitate, 0–0, pe teren propriu, într-un meci care a rămas în istoria clubului. Pentru o echipă din provincie, aflată într-o structură mai modestă, rezultatul a fost considerat o performanță uriașă. Returul a fost câștigat de Real Madrid, dar meciul de la Baia Mare a rămas simbolul acelei generații și al muncii depuse în acei ani.
Influența lui Mateianu a depășit granițele clubului. Antrenori importanți, inclusiv Mircea Lucescu, au recunoscut că s-au inspirat din ideile sale și din modul în care își conducea antrenamentele. Mai târziu, Mateianu a continuat să antreneze și alte echipe din România, inclusiv FC Bihor, unde a avut din nou rezultate foarte bune, dar a ratat promovarea din cauza unor penalizări administrative.
Moștenirea lui rămâne însă legată în primul rând de Baia Mare. Acolo, el a reușit să transforme o echipă obișnuită într-o formație respectată la nivel național, care juca fotbal frumos și curajos. Chiar dacă nu a adus un trofeu major clubului, a lăsat în urmă o identitate și o perioadă considerată de mulți drept una dintre cele mai frumoase din istoria echipei.
Viorel Mateianu rămâne, astfel, un antrenor vizionar, un om care a gândit fotbalul altfel și care a arătat că și o echipă din provincie poate deveni un nume important atunci când are o idee clară de joc și curajul de a o pune în practică. Ca recunoștință, stadionul din Baia Mare îi poartă numele, iar autoritățile locale l-au onorat în anul 2009 titlul de “Cetăţean de Onoare al Municipiului Baia Mare”.
Sursa FOTO: F.C.Baia Mare
Vasile Petrovan
Citește și:
ACS Fotbal Feminin Baia Mare încheie campionatul cu o înfrângere la scor pe teren propriu
