Primăvara aduce vreme mai caldă și zile mai însorite, un lucru bun pentru mulți dintre noi, dar o perioadă dificilă pentru persoanele care suferă de alergii la polen. Temperaturile blânde din ultimele zile au favorizat înflorirea timpurie a unor plante care eliberează polen în aer, iar nivelurile de alergeni sunt deja ridicate în unele zone, ceea ce face ca simptomele alergice să fie resimțite mai intens de persoanele sensibile.
În această perioadă, două dintre cele mai importante surse de polen sunt alunul și arinul, arbori care înfloresc devreme în sezonul de primăvară. Alunul se găsește frecvent în pădurile de câmpie și de deal, dar și în grădini sau plantații, și își eliberează polenul odată cu apariția inflorescențelor masculine denumite „mâțișori”. Polenul de alun poate apărea încă de la sfârșitul iernii și în lunile februarie și martie, în funcție de condițiile meteorologice.
Arinul (genul Alnus) este prezent de obicei în zonele umede, la marginea râurilor sau în lunci. Și el produce inflorescențe masculine care eliberează polen în aer între lunile ianuarie și aprilie, iar în unele cazuri concentrațiile pot fi chiar mai mari decât cele de polen de alun. Polenul de arin este considerat moderată până la puternic alergen, ceea ce înseamnă că provoacă adesea simptome clare la persoanele alergice.
Persoanele sensibile la polen pot observa stări neplăcute mai ales dimineața, când concentrațiile de polen sunt adesea cele mai ridicate, iar simptomele se mai pot ameliora pe parcursul zilei. Simptomele clasice includ strănut repetat, nas înfundat sau care curge, ochi roșii și mâncărime, dar și o senzație de oboseală sau iritare generală. În unele cazuri, persoanele cu astm pot avea dificultăți respiratorii sau crize mai severe.
În general, sezonul polenului de arin și alun marchează începutul sezonului mai larg de alergii de primăvară, care poate continua și cu alți arbori sau plante pe măsură ce vremea se încălzește. Din cauza schimbărilor climatice, sezonul de polenizare a devenit mai devreme și uneori mai lung decât în trecut, iar concentrațiile de polen pot fi influențate de vremea uscată sau de precipitații.
Un aspect mai puțin cunoscut al alergiilor la polen este că uneori acestea pot fi asociate cu reacții la anumite alimente, într‑un fenomen numit alergie încrucișată. Persoanele alergice la polenul de alun sau arin pot avea reacții când consumă diverse fructe sau legume care conțin proteine similare cu cele din polen. Printre alimentele care pot declanșa astfel de reacții se numără merele, perele, piersicile, prunele, cireșele, migdalele, alunele, țelina, roșiile și soia.
Această conexiune apare pentru că sistemul imunitar confundă proteinele din anumite alimente cu cele din polen, ceea ce duce la simptome precum mâncărime în gât sau umflarea buzelor și limbii imediat după consum.
Pentru persoanele alergice, monitorizarea nivelului de polen din aer poate fi de ajutor în planificarea activităților în aer liber. Evitarea zonelor cu mulți arbori sau vegetație densă în perioadele cu polen ridicat, păstrarea geamurilor închise în timpul zilelor cu polen mult și spălarea frecventă a nasului pot reduce expunerea. De asemenea, medicii recomandă consultul unui specialist alergolog, care poate sugera tratamente adecvate sau chiar imunoterapie specifică pentru ameliorarea simptomelor pe termen lung.
Vasile Petrovan
