Cu 75 de ani în urmă, în orașul Vișeu de Sus, pe Valea Vaserului, se năștea Anton-Joseph Ilk, una dintre figurile discrete, dar esențiale, ale cercetării folclorului și culturii tradiționale din Maramureș. Provenind dintr-o zonă unde românii, germanii țipțeri, maghiarii și ucrainenii au conviețuit timp de generații, Anton-Joseph Ilk a crescut într-un spațiu al diversității culturale, în care tradiția nu era un concept teoretic, ci o realitate zilnică.
Copilăria petrecută în Vișeu de Sus, într-un peisaj dominat de munți, păduri și ape repezi, i-a oferit un contact direct cu lumea satului și cu universul comunităților de pe Valea Vaserului. Aici a auzit primele povești, a cunoscut obiceiurile vechi, cântecele și legendele transmise pe cale orală, iar aceste experiențe timpurii aveau să-i marcheze definitiv drumul în viață.
A urmat școala în limba germană și apoi studiile teologice la Seminarul romano-catolic din Alba Iulia. În 1977 a fost hirotonit preot, iar pentru mulți ani a slujit în comunități din nord-vestul României, inclusiv în Baia Mare și Satu Mare. Activitatea sa pastorală a mers însă întotdeauna mână în mână cu interesul pentru oameni, pentru felul lor de a trăi, de a vorbi și de a păstra memoria trecutului.
Pe lângă misiunea religioasă, Anton-Joseph Ilk s-a dedicat cercetării etnologice și folclorice, devenind un atent culegător de tradiții, povești, legende, cântece și obiceiuri populare. A acordat o atenție deosebită comunității germane țipțerești din Maramureș, o comunitate puțin cunoscută, dar cu o identitate culturală bogată, aflată mult timp la granița uitării. Prin munca sa, Ilk a reușit să salveze de la dispariție fragmente importante din patrimoniul spiritual al acestei zone.
Stabilit ulterior în Austria, după anul 1998, Anton-Joseph Ilk și-a continuat atât activitatea religioasă, cât și cercetarea științifică. A urmat studii universitare aprofundate și a obținut titlul de doctor în etnologie și etnografie europeană la Universitatea din Viena, cu o lucrare dedicată universului narativ și mitologic al Văii Vaserului. Cercetările sale au fost publicate în volume și studii de specialitate apărute în Austria, Germania și România, devenind surse importante pentru istoria culturală a Maramureșului.
Scrierile lui Anton-Joseph Ilk se remarcă printr-un ton sobru, dar cald, prin respectul față de oamenii simpli și prin dorința de a reda tradițiile exact așa cum au fost trăite și transmise. El nu a idealizat lumea satului, dar nici nu a lăsat-o să fie redusă la clișee. A surprins echilibrul fragil dintre credință, muncă, poveste și comunitate, așa cum s-a manifestat de-a lungul timpului în nordul Maramureșului.
Chiar și după pensionare, stabilit la Eferding, în Austria, Anton-Joseph Ilk a rămas legat de locurile natale și de cercetarea culturală. Munca sa rămâne un exemplu de răbdare, seriozitate și devotament față de patrimoniul imaterial, demonstrând că identitatea unui loc poate fi păstrată nu prin zgomot sau festivism, ci prin documentare atentă și respect pentru memoria colectivă.
Prin întreaga sa activitate, Anton-Joseph Ilk se înscrie în rândul celor care au înțeles că Maramureșul nu este doar un spațiu geografic, ci o lume de sensuri, povești și tradiții care merită cunoscute și transmise mai departe.
Vasile Petrovan
