Se pare că plata datoriilor poate deveni un eveniment național, ba chiar unul care se votează în Parlament. Senatul a adoptat, luni, un proiect de lege inițiat de Guvern, prin care statul român își asumă plata unei datorii istorice către Guvernul Statelor Unite ale Americii, datorie provenită dintr-un împrumut contractat în anul 1992 pentru importul de bumbac fibră necesar industriei textile.
Proiectul a fost votat cu o largă majoritate: 103 senatori au votat „pentru”, un singur vot a fost „împotrivă”, iar șase senatori s-au abținut, probabil meditând dacă datoriile chiar dispar atunci când trece suficient timp. Următorul pas este dezbaterea în Camera Deputaților, care este forul decizional.
Suma pe care România urmează să o achite este de 6.793.115,54 dolari, reprezentând obligațiile de plată calculate la data de 30 iunie 2025. La această valoare se adaugă penalitățile acumulate de-a lungul anilor, precum și costurile de transfer bancar, pentru că timpul nu șterge datoriile, ci doar le face mai scumpe. Plățile vor fi realizate în anul 2026, din bugetul Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.
Împrumutul a fost contractat în 1992, pe o perioadă de 30 de ani, în baza unei legi americane care sprijinea exporturile agricole ale SUA. Practic, România a cumpărat ,,pe caiet,,. Banii au fost folosiți pentru achiziționarea de bumbac fibră destinat industriei textile românești, prin intermediul a cinci operatori economici desemnați la acel moment. Între timp, industria s-a subțiat, firmele au dispărut, iar datoria a rămas. Majoritatea societăților implicate au intrat în faliment sau au fost radiate, iar statul nu a mai reușit să recupereze sumele datorate. Printre acestea se numără SC Textilcotton SA, SC Impex Overseas Corp SRL și SC Tuvic Impex SRL, toate radiate între timp, dar nu și din registrele contabile ale datoriei.
În acest context, autoritățile au decis ca statul român să preia integral responsabilitatea achitării datoriei. Măsura este justificată de necesitatea respectării obligațiilor internaționale, evitării unor penalități suplimentare și menținerii unor relații comerciale și diplomatice solide cu Statele Unite ale Americii.
Adoptarea acestui proiect de lege marchează nu doar închiderea unei datorii financiare, ci și asumarea unei responsabilități istorice. În definitiv, România transmite un mesaj simplu, dar rar: mai devreme sau mai târziu, nota de plată tot vine, important e să o achiți înainte să devină subiect de arhivă.
Vasile Petrovan
