Fumătorul român a mai primit o lovitură peste portofel. Nu una spectaculoasă, nu dintr-odată, ci din acelea mărunte, dar dese, care te fac să te uiți de două ori la raft înainte să scoți banii. De astăzi, un pachet de țigări din gama JTI mai urcă încă un leu. Puțin, ar zice unii. Doar că puținul ăsta se adună.
După ce, la început de an, un mare producător a ridicat prețurile, acum vine rândul altuia să facă același pas. Și, ca într-un joc de domino, e doar o chestiune de timp până când toate mărcile vor ajunge la același nivel. Morala e simplă: fumezi? Plătești. Tot mai mult.
Oficial, explicația e una seacă: accize mai mari, TVA mai mare, costuri crescute. Neoficial, fumătorul simte că mesajul e altul: „Lasă-te, că oricum nu-ți mai permiți.” Pachetul de țigări se apropie tot mai tare de pragul psihologic de 30 de lei, iar pentru unii l-a și depășit deja.
La un calcul simplu, un fumător care consumă un pachet pe zi ajunge să lase lunar o sumă serioasă doar pe acest viciu. Bani cu care ai putea plăti facturi, mâncare sau… poate chiar un abonament la sală, dacă tot suntem îndemnați spre viață sănătoasă.
Puțini știu exact ce plătesc atunci când cumpără un pachet de țigări. Adevărul e că, din prețul final, cea mai mare parte nu ajunge nici la producător, nici la magazin, ci direct la stat. Accize, taxe, TVA , toate adunate fac ca statul să fie principalul beneficiar al fiecărei țigări aprinse.
În România, aproximativ 75–80% din prețul unui pachet de țigări ajunge la stat.
Cum se împarte prețul, pe scurt:
- Accize (specifică + ad valorem), cea mai mare parte
- TVA, aplicată peste prețul final
- Restul de 20–25% rămâne pentru producător, distribuție, magazine
- Iar piața nu e mică. Vorbim de aproximativ 5 miliarde de euro anual. O sursă sigură de bani, atâta timp cât oamenii continuă să fumeze, chiar și atunci când prețurile cresc.
Problema e că, pe măsură ce țigara din magazine devine tot mai scumpă, tentația o ia înaintea legii. Comerțul ilegal prinde din nou viață, mai ales în zonele de graniță, unde diferențele de preț sunt mari. Țigara „mai ieftină” apare pe sub mână, iar statul pierde exact banii pe care spera să-i câștige din scumpiri.
E un cerc vicios: taxe mai mari, prețuri mai mari, contrabandă mai multă. Iar la final, nimeni nu pare cu adevărat mulțumit.
Rămâne întrebarea pe care mulți fumători și-o pun, mai în glumă, mai în serios: statul chiar vrea să ne lăsăm de fumat sau doar știe că, oricât s-ar scumpi țigara, mulți tot o vor cumpăra?
Până vine răspunsul, fiecare leu în plus pe pachet mai pune o cărămidă la decizia grea de a renunța. Nu neapărat din grijă pentru plămâni, ci din grijă pentru portofel. Iar pentru unii, asta s-ar putea să fie, în final, motivația decisivă.
Vasile Petrovan
