La 29 decembrie 1843 s-a născut, în castelul Monrepos din Neuwied, pe malul Rinului, Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, cunoscută în istorie și literatură sub numele de Elisabeta a României și sub pseudonimul literar Carmen Sylva („Cântecul pădurii”). Avea să devină prima regină a României, soția regelui Carol I, dar și una dintre cele mai complexe și luminoase personalități culturale ale Europei sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.
Fiică a lui Hermann, principe de Wied, Elisabeta a crescut într-un mediu aristocratic, marcat de rigoare, disciplină și o educație aleasă. A primit o formare intelectuală solidă, cu accent pe retorică, filosofie și limbi clasice, iar experiențele dramatice din copilărie, precum moartea fratelui său Otto Nikolaus, i-au adâncit sensibilitatea și compasiunea față de suferința umană.
În 1869, la vârsta de 26 de ani, a venit în România pentru a se căsători cu Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, conducătorul Principatelor Unite. După Războiul de Independență din 1877 și recunoașterea internațională a României ca regat, în 1881, Elisabeta a devenit prima Regină a României. Din acel moment, destinul ei personal s-a confundat cu destinul statului român modern.
Regina Elisabeta s-a remarcat printr-o activitate caritabilă excepțională. În timpul războiului din 1877 a organizat spitale, ambulanțe și servicii de îngrijire pentru răniți. Ulterior, a fondat numeroase instituții filantropice, printre care Societatea „Regina Elisabeta” (1893) și Azilul orbilor „Regina Elisabeta” (1909), instituții care au adus alinare și sprijin zecilor de mii de oameni aflați în nevoie.
În paralel cu rolul său public, Elisabeta a României a fost o mare creatoare de cultură. Sub pseudonimul Carmen Sylva, ales la îndemnul regelui Carol pentru a separa poeta de regină, a publicat o operă impresionantă: peste o mie de poezii, nuvele, romane, piese de teatru, eseuri și memorii. A scris în germană, franceză și engleză, cunoscând la perfecție și latina, greaca și limba română. Opera sa a fost tradusă în română de nume mari precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu.
A fost o patroană a artelor și un adevărat mecena: i-a sprijinit pe George Enescu, Nicolae Grigorescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, a încurajat meșteșugurile tradiționale românești, a promovat portul popular și a transformat Castelul Peleș într-un veritabil centru cultural european. Prin campanii de promovare, expoziții internaționale și inițiative turistice, a contribuit decisiv la afirmarea României în conștiința occidentală.
Personalitate complexă, uneori nonconformistă, Regina Elisabeta a trăit și momente de izolare, precum exilul temporar din Italia (1889–1892), dar a rămas până la final fidelă idealurilor sale umaniste și artistice. A murit la sfârșitul iernii anului 1916, la București, fiind înmormântată la Curtea de Argeș, necropola regală.
Ziua de 29 decembrie evocă nașterea unei figuri emblematice: o regină care a transformat puterea în slujire, coroana în cultură și viața într-o operă a spiritului, rămânând în memoria României drept regina scriitoare, Carmen Sylva.
Vasile Petrovan
