Vacek – proză de Marian Ilea (XX)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

Ultima şedinţă a Cercului de lectură din acel an a avut loc în do- uăzeci decembrie. Zăpada acoperise străzile. La margini avea peste un metru. Domnul Mauriţiu Grüntag răspundea de cafele. Doamna Felicia Grüntag umbla cu tava. Ceştile aburinde. Se umpluse sala. Văduva Mylena Rady Syrovy, îmbrăcată într‑o lungă rochie albastră, adusese haioşele. Episcopul Kollowitch gustase primul. Ar fi vrut să‑i spună: „Femeie, fă‑ţi treaba!”. S‑a abţinut. În nouăsprezece decem- brie sosise pe adresa Episcopiei o cruce pastorală din aur cu lanţ şi inel. Din partea Pontificatului. Pe spatele ei scria cu litere de alamă: PENTRU Că ŞI‑A PăSTRAT TURmA CA UN ADEVăRAT PăRINTE.

Joseph Kollowitch: „Seara asta, înainte de Sărbătoarea Sfântă, am a vă spune doar câteva cuvinte despre iubire. Fost‑a nu departe, dar nici aproape de Komarom, locul în care am învăţat, prin gura cardinalului Parsuzay, că înţelepciunea lumii acesteia e, de cele mai multe ori, nebunie. O tânără care, din anumite motive, l‑a lăsat pe un tânăr să se îndrăgostească de ea. Avea în buzunarul stâng averile, în cel drept de la haină iubirea pentru frumoasa lui aleasă. Pe care a dus‑o la altar. Cu care a trăit multă vreme fără a se cunoaşte. Până când, cu vorba‑i, femeia aceea care se credea mai presus de lume, care spunea că nimeni nu‑i merită înţelepciunea, talentul şi frumu- seţea, a prins a‑i face nedreptăţi. Omului ei. A fost pentru acela o rană cu atât mai greu de suferit, cu cât iubirea lui pentru ea era tot mai mare. Şi cum omul acela nu s‑a putut rupe de iubirea‑i şi nici de nebunia care‑i măcina spiritul, suferinţa i‑a fost îndoit nefericită. Nici când l‑a dus la groapă, nici când a pus pământ peste trupu‑i neînsu- fleţit, femeia n‑a simţit urmă de remuşcare. În el se îngropase iubirea, în ea crescuse ura. Iată cât de uşor se poate pătimi”.

Kollowitch vorbea cu miez. După ce‑şi sfârşise povestea, se lăsase liniştea. Se auzeau doar sorbiturile din ceştile de cafea. Urmară discuţiile.

Mauriţiu Grüntag: „Poate vă întrebaţi, domnule episcop, de ce a rămas gol scaunul domnului Maier. Domnul Vacek care, aşa cum îl cunoaştem, apără liniştea din Medio Monte cu multe sacrificii, care are o meserie ce seamănă cu a dumitale, l‑a descoperit, la coborârea din cursa de Kosice, cu douăzeci de kilograme de mătase înfăşurată pe corpul lui şi al nevestei lui. Aşa că Maier Gain, contrabandistul, a fost arestat”.

Văduva Rita Csendes: „De ce să‑l încărcăm pe domnul episcop cu prostii, domnule Grüntag? Şi mie mi‑au perit şapte porci pe care i‑am luat din târg de la Satu Mare şi galiţianul Valent i‑a făcut cârnaţi, i‑a vândut în formă de preparat la ăia din Pianul de Sus”.

Mauriţiu Grüntag: „De ce crezi dumneata, Rita, că o contra- bandă e mai mare măgărie decât decesul unor scroafe din târg?”

Desideriu Brach: „S‑a stins din nou un felinar şi‑n Pianul de Sus a fost bătaie iar. Domnilor, puteţi comanda cu încredere la Acker- man Inocentul, marele compozitor de spirtoase dubioase şi cu izuri metilice”.

Ackerman: „Nu‑ţi permit, domnule Brach, mai ales acuma, în preajma sărbătorilor sfinte, mai bine te‑ai fi legat de napii de la nă- păria lui Lautman, pe unde‑ţi faci veacul de burlac nesătul”.

Iosif Markovits: „Domnilor, mă aflu pentru prima dată la această reuniune, sunt mândru că pot să particip, v‑aş adresa mulţumiri şi o invitaţie pentru a trece pe la noua librărie Markovits, de pe bulevar- dul Regele Ferdinand, la numărul 79. Pentru fiecare carte pe care o veţi achiziţiona, aveţi o felie de cozonac şi o ceaşcă de cafea, marca doamnei Markovits. În salonul familiei Markovits, în spatele librăriei. Veţi putea începe lectura, în vreme ce veţi mânca din cozonac şi veţi sorbi din cafea”.

Mylena Rady Syrovy: „Domnule Markovits, îmi aduci aminte de profesorul Emil Maglavitch care, revenit la misia sa de profesor, s‑a apucat să muncească la cartea „Tests d’intelligence et rendement scolaire”, pe care n‑a mai apucat s‑o vadă publicată la editura Orion din Praga”.

Mauriţiu Grüntag: „Mi‑a spus un pielar că s‑a descoperit un metal dintr‑un amalgam de cupru şi nichel şi crom într‑o anume pro‑ porţie. Are calităţile lemnului şi aceeaşi rezonanţă, s‑ar putea face, la minele dumitale, domnule Popanager, viori care, având un sunet excepţional, ar putea concura cu Stradivarius ori Amati”.

Preot Nicolae Pop: „Excelentissime domnule Episcop şi Prea- graţios Părinte, e o mare ocazie să mă adresez în cadrul cercului vos- tru de lectură, despre care am auzit atâtea, şi să‑mi înaintez pe cale orală rugarea de a fi primit în sânul veneratului cler pe care‑l condu- ceţi în Medio Monte şi împrejurimi. Umilita mea rugare o motivez de aia că n‑am primit de şase luni nici o leafă şi am slujit gratuit, iară cei şase băieţi ai mei şi soţia suntem la capătul puterilor. Credincioşii mei vor veni alăturea de mine, care sunt absolvent al Teologiei din Ujgho- rod. Îmi sunt primejduite existenţa şi viitorul băieţilor. Rog a‑mi da ajutor în situaţia insuportabilă în care mă aflu, dându‑mi putinţa ca, prin primirea în clerul vostru, să pot supravieţui. Aş dori să‑mi faceţi dublă numire şi pentru mănăstirea Boroniova, rămasă fără capelan”. Episcopul Joseph Kollowitch: „Reverendissime frate întru Cristos, ascultatu‑te‑am cu atenţie, apreciez motivele invocate de dumneata, aşa că îţi învoiesc cererea, pentru început te voi trimite acolo unde lipsa o va cere”.

Teodor Szerbar: „Domnule episcop, nu‑l credeţi pe acest preot. Nu sunt toţi ca excelenţa voastră. Ăsta e de la noi din comună, m‑au trimis oamenii că am auzit că vrea să vină la dumneata, noi nu‑i mai dăm bineţe că am ştiut şi am văzut în matricula de naşteri că s‑a îm- preunat cu Varvara, preoteasa, înainte de căsătorie, iară primul băiat s‑a născut mai repede decât sorocul, dacă se poate spune că l‑a făcut prin acest preot”.

Gheza Papp: „Am ascultat ce au zis domnii până acuma. Ar fi rân- dul nostru la cuvânt. Dacă mergeţi pe strada lungă din Pianul de Sus, o să vedeţi lucrătorii care vin la mină. Dacă îi întrebaţi, o să vă spună că se închid suitoarele, înaintările şi galeriile, că nu mai au unde să‑şi câştige pâinea. Eu aş zice că ar trebui să avem grijă, să ne temem…”

Directorul general al Societăţii Minelor din Medio Monte, Popanager Keiser: „Eu aş zice, domnule Papp, că în primul rând ar trebui să ne temem de Bursa de Metale de la Londra. Abia apoi de minerii din Pianul de Sus”.

Văduva Mylena Rady Syrovy: „Dragi membri ai cercului de lectură, se apropie sfintele sărbători ale Crăciunului, motiv pentru care eu m‑am hotărât să ofer drept cadouri câteva ouă de sfintele săr‑ bători ale Paştelui după cum urmează: domnului episcop Kollowitch un ou de cameleon, pe care se va zugrăvi un struţ cu capul afundat în nisip (în depărtare se vede un corb negru care navighează la înălţime deasupra Episcopiei), domnului consilier Matiaskovski, pe care‑l văd aicea, un ou de cioară, domnului Brach un ou de cuc pe care se văd mai multe găoace şi în prim plan un pui pipernicit; doamnei Felicia un ou de sarcă pe care se vede desenată o bodegă şi domnului consi- lier orăşenesc Nistor, un ou de lebădă care are desenat un trubadur ce cântă Marşul funebru de Beethoven”.

(Va urma…)