În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
18
Vacek se aşezase pe banca de piatră din grădiniţa frobeliană. Becul Tungsram din colţul Episcopiei lumina înspre colţul Maier al parcului din Medio Monte. Bulevardul Regele Ferdinand părea scăldat într‑un coridor de lumină. Albăstruie. Eu, Vacek Syrovy, sunt puntea şi podul între administraţia din oraş şi ăia de la Budapesta, pretind respect şi consideraţiune!
Vacek nu înţelegea cum de se pot schimba oamenii. Uite‑l pe Mauriţiu, pe Grüntag de la bodegă, aseară povestise cu domnul in- spector Mike. Dimineaţa primise raportul. „Eu şi domnul Brach nu dorim domnia lui Vacek, domnule Mike, mai vârtos ne vom uni ca să‑l dăm jos”, zisese nenorocitul de bodegar. Ce rău îi făcuse Vacek unuia ca Grüntag? Numai bine. Cu căruţa. Când venise cu sacii în- cărcaţi cu chibrituri de contrabandă de la cehi, ştiuse să se milo- gească: „Ajung vineri seară, domnule Vacek, v‑aş ruga să mă aşteptaţi la Câmpul lui Lissabona, ca să am însoţitor, să nu dau de bănuit”. Îl aşteptase două ceasuri. Luase din desagi douăzeci de cutii de chibri- turi. Pentru Thalmona. Pentru Denikin şi Lakota. Şi Grüntag şi Brach erau protejaţii lui Vacek. Şi‑acuma se uneau mai vârtos cu alţii ca să‑l dea jos. Doar câţiva nebuni ar putea să gândească astfel. Vacek va lua măsuri. Scrisese în vreun raport lunar de activitate despre birourile de voiaj de la Oradea ale lui Grüntag şi Brach? Nici un cuvinţel! Făceau ăia contrabandă cu valută? Cât încape! Adunaseră vreo câteva mili- oane pe care nu aveau cum să le justifice? Adunaseră! Cine mergea în voiaj la Oradea? Cine era în legătură cu cercurile financiare dubioase de la Budapesta? Vacek Syrovy sau Mauriţiu Grüntag?!?
Câte pofte a poftit Grüntag ori Brach în Medio Monte, Vacek le‑a îndeplinit.
Pentru că vigilenţa trebuia încurajată, cui dădea Grüntag infor- maţii? Lui Vacek? Nu! Grüntag servea o cauză nobilă, ajuta autorita- tea statului. Că începuse de‑o vreme s‑o saboteze, era clar ca lumina care se vedea către bulevard. Grüntag îl amâna pe Vacek. N‑avea vreme să scrie. A amâna înseamnă a nu voi.
Vacek avea să‑l înveţe minte pe trădător. Întâiul joc era cu cărţile, urma moara şi venea la rând cel ce se chema din palmă‑n cur. Grüntag trebuia să se pregătească pentru cel din urmă.
Deaici a văzut bodegarul spionii, oare ceor fi avut în tărtăcuţă? Oare pe unde or fi luato?, îşi spuse Vacek ridicându‑se de pe bancă. Răcise la spate. O luă spre colţul Maier. Cercetă terenul.
Eh, Grüntag, era o vreme când cafeaua ta era mai mare decât pălinca unuia ca Hakky. Trădarea e cel mai scârbos lucru care i se poate întâmpla unui inspectorşef de poliţie. Diavolul e mare meşter în a strica, domnule Grüntag, din seminţele lui a apărut trădarea, cea mai puturoasă floare care creşte în grădină. Când prinzi a o gusta, nu mai bagi în seamă căţi slăbesc părţile din lontru, că ţi se întunecă mintea şiţi aduce prea multe beteşuguri.
Vacek se hotărâse. Nu‑i va da lui Grüntag dreptul la muncă şi la vorbitor.
(Va urma…)
Marian ILEA
Citește și
Vacek – proză de Marian Ilea (XVII)
