Pe 8 noiembrie 1901 se năștea la Bârlad Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitor lider comunist și personaj-cheie în instalarea și consolidarea dictaturii comuniste în România. Provenit dintr-o familie modestă și lucrând inițial ca zilier, apoi ca electrician la atelierele CFR, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a alăturat mișcării comuniste ilegale la începutul anilor ’30. A fost arestat în 1933, acuzat de activitate sindicală și propagandă comunistă, și a petrecut ani îndelungați în închisorile regimului interbelic, perioadă în care și-a consolidat influența în rândul comuniștilor.
După 1945, odată cu ocuparea militară sovietică, și-a construit treptat puterea politică, eliminând rivalii din interiorul partidului prin epurări, anchete și procese fabricate. În 1947, a devenit liderul de facto al României, conducând țara până la moartea sa, în 1965.
Perioada Gheorghiu-Dej a fost marcată de cele mai brutale măsuri de transformare a societății, în numele „luptei de clase„:
– colectivizarea forțată a agriculturii, însoțită de arestări și deportări;
– industrializarea accelerată, realizată cel mai adesea fără studii economice solide;
– extinderea aparatului represiv, prin Securitate, care a supravegheat, intimidat și eliminat opoziția reală sau presupusă;
– lagăre de muncă și închisori politice în care au fost închiși mii de intelectuali, opozanți și oameni simpli.
Deși a încercat spre finalul vieții o desprindere ușoară de influența Moscovei, bilanțul mandatului său rămâne profund marcat de autoritarism, abuzuri și suferințele provocate populației. Gheorghiu-Dej rămâne una dintre figurile cele mai controversate ale secolului XX în România.
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
