Furia este una dintre cele mai rapide reacții ale sistemului emoțional. Ea apare atunci când o limită este încălcată, o valoare este contestată sau o situație generează o disproporție între efort și rezultat. În sens psihologic, furia are funcție de reglare: protejează integritatea personală și marchează nevoia de restabilire a ordinii interne.
Există însă o distincție esențială între furia funcțională și furia distructivă. Prima permite clarificarea și protejarea limitelor; a doua produce ruperea relațiilor și pierderea controlului. Când un coleg îți subminează munca, furia este o reacție proporțională — semnalul că ai perceput o nedreptate.
A formula clar: „Munca mea merită respectată, te rog să nu o modifici fără acord” este o expresie funcțională. În schimb, a ridica vocea, a ironiza sau a lovi obiecte transformă emoția într-o descărcare. În primul caz, furia reglează. În al doilea, escaladează. Un alt exemplu: un părinte care reacționează violent la neascultarea copilului exprimă neputință.. Reacția este disproporționată nu față de gestul copilului, ci față de propriul sentiment de pierdere a autorității. Acolo unde există confuzie între frustrare și lipsă de control, furia devine substitut pentru competență. Din perspectivă clinică, furia are adesea rădăcini în experiențe timpurii de invalidare sau umilire.
Copilul care a fost redus la tăcere învață că exprimarea emoțiilor nu e sigură și, ca adult, transformă disconfortul în agresivitate pentru a evita vulnerabilitatea. Reacția intensă nu reflectă gravitatea momentului, ci activarea unei memorii afective. Furia devine matură atunci când poate fi conținută fără a fi negată. A o controla nu înseamnă a o reprima, ci a recunoaște ce o declanșează și ce mesaj transmite.
Când o persoană poate spune „acum mă simt atacat” în loc să reacționeze impulsiv, emoția își îndeplinește rolul de protecție fără a deteriora relația. În psihoterapie, scopul nu este eliminarea furiei, ci diferentierea între situațiile care cer delimitare și cele care reactivează neputința veche. Când această distincție devine clară, furia își pierde caracterul haotic și devine instrument de clarificare, nu de distrugere.
Furia e semn de suprasolicitare a sistemului de control intern. Modul în care o gestionezi arată cât de bine poți integra tensiunea dintre protecție și cooperare. Iar acolo unde reușești să o exprimi fără a o descărca, începe cu adevărat stăpânirea de sine.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Ce îți fură energia psihică și cum să o recuperezi
