Discursul susținut astăzi de Donald Trump în parlamentul israelian (Knesset) a fost mai mult decât o simplă apariție publică. Într-un moment marcat de încheierea armistițiului din Gaza și eliberarea ultimilor ostatici israelieni, președintele american a fost primit ca un erou național, într-o atmosferă de entuziasm și reverență rar întâlnită chiar și în fața liderilor istorici ai Israelului.
Trump a fost întâmpinat de președintele Knessetului, Amir Ohana, cu o introducere spectaculoasă, care l-a plasat în „panteonul istoriei evreiești”, comparându-l cu regele persan Cyrus cel Mare, conducătorul care a permis evreilor să revină din exilul babilonian și să reconstruiască Templul din Ierusalim.
„Domnule președinte, vă aflați în fața poporului Israel nu ca un alt președinte american, ci ca un gigant al istoriei evreiești”, a spus Ohana, într-un discurs aproape ceremonial.
Prin această comparație, Ohana a legitimat simbolic rolul lui Trump ca „eliberator modern” al Israelului, referindu-se la deciziile sale din primul mandat: recunoașterea Ierusalimului drept capitală, mutarea ambasadei SUA și promovarea Acordurilor Abraham. Totodată, liderul israelian a anunțat că va susține candidatura lui Trump la Premiul Nobel pentru Pace 2026, împreună cu alți președinți de parlamente din lume.
Momentul-cheie al vizitei a fost însă declarația spontană a lui Trump, adresată președintelui Isaac Herzog : „Poate că îi vei acorda (lui Netanyahu) grațierea?”. Afirmația, rostită pe un ton familiar și urmată de un zâmbet, a fost o aluzie directă la dosarele de corupție în care este vizat premierul Benjamin Netanyahu. „Nu era în discursul scris, dar îl iubesc pe acest om”, a adăugat Trump, stârnind aplauze și râsete în sală.
Deși momentul a fost perceput de mulți drept o glumă, el ridică o întrebare serioasă: cât de departe poate merge un aliat politic în a influența chestiuni interne ale unui stat suveran? Gestul a fost interpretat de analiști ca o reafirmare a relației personale dintre cei doi lideri, dar și ca un semnal al modului direct, uneori provocator, în care Trump abordează diplomația.
Discursul nu a fost lipsit de tensiuni. Doi deputați arabi, Ofer Kassif și Aymen Odeh, au afișat pancarte cu mesajul „Recunoașteți statul Palestina” dar au fost scoși din sală de agenții de securitate, în timp ce ceilalți parlamentari scandau „Trump! Trump! Trump!”. Reacția liderului american a fost una ironică: „A fost foarte eficient”, a spus el, privind spre agenții care îi escortau pe protestatari afară.
Incidentul a ilustrat contrastul puternic dintre entuziasmul majorității și frustrarea minorității arabe din Israel, pentru care prezența lui Trump simbolizează mai degrabă o blocare a procesului de pace decât o apropiere de soluția celor două state.
Vizita vine la scurt timp după ce Statele Unite au intermediat încetarea focului în Gaza și eliberarea ultimilor ostatici israelieni, un demers care i-a consolidat imaginea lui Trump de „făcător de pace” în ochii guvernului israelian. Totuși, criticii avertizează că armistițiul este fragil, iar tensiunile din regiune rămân ridicate.
În același timp, Trump a transmis un mesaj către Teheran: „Suntem pregătiți pentru un acord cu Iranul atunci când și Iranul este pregătit.”
Declarația sugerează o nouă deschidere diplomatică, dar și o strategie prin care Washingtonul își reafirmă influența asupra dosarului nuclear iranian, după luni de confruntări indirecte.
După ce și-a rostit discursul, președintele american a plecat direct spre Sharm el-Sheikh, Egipt, unde participă la un summit internațional, dar cu trei ore mai târziu decât era programat.
În concluzie, apariția lui Donald Trump în Knesset a fost, în esență, o combinație între spectacolul politic și afirmația de putere. A fost un eveniment simbolic, menit să întărească legăturile americano-israeliene și să reactiveze capitalul politic al președintelui american în regiune.
Sursă foto: Evan Vucci
Vasile Petrovan
