Sfântul Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 în satul Vața de Sus, județul Hunedoara. A fost un ieromonah, teolog și artist plastic, cunoscut mai ales pentru activitatea sa de stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și pentru rolul său de duhovnic la Mănăstirea Prislop, unde mii de credincioși îi căutau îndrumarea și binecuvântarea.
Este perceput de mulți ca având darul profeției și al vederii cu duhul, o capacitate rară atribuită sfinților, prin care ar fi putut percepe aspecte ascunse din viața credincioșilor sau chiar din viitor. Multe relatări vorbesc despre faptul că avea o capacitate aparte de a se conecta cu cei care veneau la el, oferindu-le sfaturi care răspundeau direct nevoilor și problemelor lor, adesea fără ca aceștia să apuce să spună nimic.
Din cauza personalității sale remarcabile și a influenței spirituale, a fost urmărit și hărțuit de Securitate. A fost închis la Canal, Jilava, București, Timișoara și Oradea, fiind unul dintre martorii suferințelor din gulagul comunist.
A fost și un talentat muralist, pictând biserica din Drăgănescu, la 25 km de București, precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București. Prin lucrările sale, a adus o combinație unică de credință, artă și trăire spirituală profundă.
Este considerat de mulți dintre ucenicii săi drept cel mai mare duhovnic român al secolului XX. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop, situată în Țara Hațegului, se perindă zilnic sute de pelerini pentru a se ruga și a primi binecuvântarea sa.
S-a stins din viață pe 28 noiembrie 1989 la Sinaia, județul Prahova, lăsând în urmă o moștenire spirituală profundă și o influență durabilă asupra vieții religioase românești. Viața sa rămâne un exemplu de credință, curaj și sacrificiu pentru păstrarea valorilor ortodoxe în vremuri grele.
Cuvintele sale răsună prin timp : „Cel care iubește pe Dumnezeu nu moare niciodată, pentru că Dumnezeu îi ține sufletul veșnic în Lumină.”
Vasile Petrovan
