La 24 septembrie 1952, România a intrat într-o nouă etapă a dominației comuniste prin adoptarea așa-numitei „Constituții a construcției socialismului”. Votată în unanimitate de Marea Adunare Națională (324 de voturi pentru, niciunul împotrivă), legea fundamentală proclama țara drept „stat al muncitorilor din orașe și sate”, prezentându-l ca produs al „victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german”.
Documentul, redactat de o comisie aleasă în martie și publicat ca proiect în iulie 1952, înlocuia Constituția din 1948 și accentua mult mai puternic controlul ideologic și politic al Partidului Muncitoresc Român. Adoptarea ei a marcat consolidarea regimului totalitar, justificând subordonarea României față de Moscova și reducând la tăcere orice formă de opoziție politică sau civică. Totodată, prin noua Constituție a fost impusă colectivizarea.
Constituția din 1952 nu a reprezentat un pas spre progres, ci o etapă în instituționalizarea dictaturii comuniste, în care libertățile cetățenești au fost sacrificate în numele socialismului.
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
