În timp ce Europa se topește – la propriu – sub un nou val de căldură care migrează amenințător spre est, în Franța a apărut un alt tip de presiune atmosferică: o dezbatere politică despre aerul condiționat. Pentru unii, e o chestiune de confort. Pentru Marine Le Pen, e o chestiune de… revoluție națională.
În țara baghetelor și a protestelor spontane, lidera Rassemblement National a decis că vremea e potrivită pentru o bătălie simbolică împotriva a ceea ce ea numește „elita climatizată”. Potrivit ei, elitele politice și birocratice stau la răcoare, în timp ce francezul de rând fierbe în apartamentele sale modeste, în școli suprapopulate și în trenurile regionale care transformă orice călătorie într-un saună socială.
Le Pen propune, evident, o soluție patriotică: un plan național pentru instalarea aerului condiționat în toate instituțiile publice, de la școli și spitale până la stațiile de metrou. Nu-i vorba doar de confort, ci de „demnitate”, spune ea. O Franță egală termic.
Guvernul, între timp, răspunde mai… temperat. Oficialii spun că o asemenea măsură ar însemna costuri energetice uriașe și o explozie a consumului de electricitate într-o perioadă în care toată planeta încearcă să reducă emisiile de carbon. În plus, climatizarea masivă a orașelor ar duce, paradoxal, la… și mai multă căldură, prin fenomenul „insulelor de căldură urbană”.
Dar cine se mai încurcă în detalii științifice când temperaturile sar de 40°C și alegerile bat la ușă?
Într-o Franță deja împărțită între cei care cred în schimbările climatice și cei care cred că „e doar o vară mai caldă”, între cei care vor panouri solare și cei care vor panouri de comandă pentru AC, Marine Le Pen face ce știe mai bine: transformă o criză într-un slogan.
Poate că valul de căldură va trece, dar populismul climatizat pare că abia începe.
Vasile Petrovan
