Un glonț pentru o carte. Un baston pentru un cântec. O rană pentru un vis.Așa începea, în 1976, povestea însângerată a unui oraș care a îndrăznit să spună „nu” apartheidului.
Pe 16 iunie, în cartierul Soweto din Johannesburg (Africa de Sud), mii de elevi, majoritatea adolescenți și copii, au ieșit în stradă pentru a cere un drept elementar: dreptul la educație în limba lor maternă și la demnitate. Protestul pașnic a fost întâmpinat cu gloanțe. Zeci, poate sute, de copii au căzut sub focul poliției rasiste sud-africane. Cel mai cunoscut dintre ei: Hector Pieterson, 13 ani. Imaginea trupului său inert, purtat de un alt tânăr prin haosul străzilor, a devenit un simbol mondial al curajului în fața barbariei.
În amintirea lor, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 16 iunie drept „Ziua Internațională de Solidaritate cu Popoarele Luptătoare din Africa de Sud”, cunoscută și sub numele de Ziua Soweto. Dar ecoul durerii nu s-a oprit acolo.
În 1991, Organizația Unității Africane (azi Uniunea Africană), alături de UNICEF, a decis ca această dată să marcheze nu doar durerea trecutului, ci și angajamentul pentru un viitor mai just pentru copiii africani. Astfel s-a născut Ziua Copilului African, sărbătoare a drepturilor, visurilor și rezilienței tinerelor generații de pe continentul african.
De atunci, în fiecare an, 16 iunie este o zi dublă: de doliu și de speranță, de memorie și de promisiune. O zi în care lumea întreagă este chemată să își reamintească nu doar sângele curs pe caldarâmul din Soweto, ci și milioanele de copii africani care, azi, încă se luptă cu sărăcia, cu excluziunea, cu războiul și cu lipsa accesului la educație.
Vasile Petrovan
