La 2 iunie 1904, într-un colț liniștit din actualul cartier Freidorf al Timișoarei, venea pe lume Peter Johann Weissmüller – cunoscut întregii lumi drept Johnny Weissmüller. Trecuseră doar câțiva ani de când trupele prințului de Savoia alungaseră ocupația otomană, iar în locul unui trecut zbuciumat înflorea o comunitate germană, disciplinată și muncitoare. Părinții lui Johnny, Petrus și Elisabeth, făceau parte din această lume nouă. Dar viața avea planuri mai mari cu fiul lor.
Când Johnny avea doar șapte luni, familia a emigrat în Statele Unite. Deși nu avea să mai revină decât o singură dată în Timișoara – la vârsta de trei ani – rădăcinile sale bănățene aveau să-l însoțească toată viața. A fost un copil bolnăvicios, iar înotul i-a fost recomandat de medici. Ce părea o terapie, avea să devină destin.
Johnny Weissmüller a fost primul om din lume care a înotat 100 de metri în mai puțin de un minut. A câștigat cinci medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1924 și 1928, a stabilit 67 de recorduri mondiale și a cucerit 52 de titluri naționale. A fost, timp de două decenii, simbolul absolut al performanței în natație.
După ce a renunțat la sport, a cucerit ecranul. În 1932, a fost distribuit în rolul Tarzan în celebrul film Tarzan the Ape Man. Urmau încă 11 pelicule, în care Weissmüller a oferit lumii imaginea iconică a eroului din junglă, cu celebrul său strigăt devenit marcă înregistrată. A fost Tarzanul prin excelență – atlet, curajos, nobil în simplitatea sa. Împreună cu actrița Maureen O’Sullivan, a creat unul dintre cele mai îndrăgite cupluri din cinematografia anilor ’30 și ’40.
A fost mai mult decât un sportiv sau un actor. A fost un simbol. Un om care și-a folosit talentul, munca și farmecul pentru a inspira. Un bănățean ajuns idol mondial. Iar lumea nu l-a uitat. În 1950, Associated Press îl desemna cel mai mare înotător al primei jumătăți de secol. În 2004, la o sută de ani de la naștere, a fost declarat post-mortem cetățean de onoare al Timișoarei.
A murit în 1984, în Acapulco, sărac și uitat de Hollywood, dar nu și de cei care i-au cunoscut povestea. La dorința sa, coșciugul a fost coborât în mormânt pe fondul sonor al acelui strigăt unic, care pentru generații întregi a fost vocea aventurii și a curajului.
Astăzi, la 120 de ani de la nașterea lui Johnny Weissmüller, Cinema-ul din Freidorf din Timișoara îi poartă numele.
Nu ca un omagiu formal, ci ca o aducere-aminte caldă și sinceră: că dintr-un mic sat de la marginea Europei se poate pleca spre istorie. Cu efort, cu talent, dar mai ales cu visul de a ajunge mai departe decât oricine ar fi îndrăznit să creadă.
La mulți ani, Johnny! România nu te uită.
Vasile Petrovan
