Bulgaria face un pas îndrăzneț într-o direcție neconvențională. Este vorba de magazine alimentare de stat, cu prețuri plafonate și accent pe produsele locale. Dar este acest model o idee bună într-o economie de piață sau doar un experiment cu tentă electorală?
Sub numele „Magazin pentru Popor”, guvernul bulgar promite alimente de bază cu un adaos comercial de maximum 10% și parteneriate directe cu producători locali. Inițiativa, susținută de Ministerul Agriculturii și de ministrul Georgi Tahov, vizează în special regiunile sărace și rurale, unde inflația și lipsa accesului la produse accesibile s-au făcut simțite cel mai acut.
Proiectul pornește cu un capital de 5 milioane de euro și ambiția de a deschide până la 1.500 de magazine în toată țara. Oficial, scopul este de a „închide bucla de la producător la consumator”, scurtând lanțurile de aprovizionare și stimulând economia locală. Pe hârtie, pare o intervenție socială bine intenționată.
Însă apar întrebările firești: poate statul să concureze eficient cu retaileri consacrați fără să distorsioneze piața? Este această intervenție o formă de protecționism sau o necesitate socială?
Criticii, în special din opoziție și din rândul economiștilor independenți, avertizează asupra riscurilor. Magazinele ar putea deveni un instrument de influență politică, mai ales dacă sunt deschise prioritar în zone electorale vulnerabile. Se adaugă și întrebările legate de eficiența administrării unui astfel de lanț de retail de către stat. Adevărul e că, istoria recentă a Europei de Est nu este generoasă cu exemplele de succes în acest sens.
Pe de altă parte, într-o perioadă de crize suprapuse – pandemie, inflație, conflicte în apropierea granițelor – ideea unui comerț alimentar cu rol social devine tot mai prezentă în discursul public. „Nu vrem să concurăm cu supermarketurile. Vrem să fim acolo unde piața nu funcționează”, spune ministrul Tahov. Este un argument valid? Poate. Este el suficient? Nu e clar încă.
Inițiativa Bulgariei vine într-un moment în care multe țări europene se confruntă cu problema accesului inegal la alimente de calitate și la prețuri decente. Dacă va reuși, „Magazin pentru Popor” ar putea deveni un model pentru alte state din regiune. Dacă va eșua, ar putea deveni încă un exemplu al intervenționismului de tip populist, ambalat în ambiții sociale.
Rămâne de văzut dacă această idee, la granița dintre protecție socială și control de stat, este sustenabilă. Întrebarea-cheie rămâne: poate statul deveni un comerciant de încredere sau riscă să transforme o idee bună într-un eșec costisitor?
Vasile Petrovan
