Pe 13 mai 1917, într-o mică localitate rurală din centrul Portugaliei, numită Fátima, trei copii – Lucia dos Santos (10 ani), Francisco Marto (9 ani) și Jacinta Marto (7 ani) – au declarat că au avut o viziune a Fecioarei Maria.
Potrivit mărturiilor lor, această apariție s-a petrecut într-un câmp de la marginea satului, în timp ce pășteau oile. Copiii au susținut că Fecioara le-a apărut într-o lumină puternică și le-a transmis mesaje despre rugăciune, pocăință și pace, într-o perioadă marcată de suferințele Primului Război Mondial. Au urmat și alte apariții lunare, până în octombrie 1917. Potrivit martorilor, ultima viziune ar fi fost însoțită de ceea ce unii au numit „miracolul soarelui” – un fenomen optic observat de mii de oameni prezenți la fața locului.
Inițial, autoritățile bisericești au fost prudente. Însă, după o perioadă de cercetări și examinare a mărturiilor, Biserica Catolică a recunoscut oficial, în 1930, caracterul supranatural al aparițiilor de la Fátima. În același an, locul a fost declarat sanctuar și a devenit un important centru de pelerinaj.
Pe locul aparițiilor a fost construit un altar, apoi o capelă, iar ulterior o biserică mare, cunoscută astăzi sub numele de Sanctuarul Fecioarei Maria de la Fátima.
Anual, milioane de pelerini din întreaga lume vizitează acest loc, mai ales în zilele de 13 mai și 13 octombrie, pentru a se ruga, a aprinde lumânări sau a participa la procesiuni.
Evenimentul de la Fátima rămâne unul dintre cele mai cunoscute și mai influente episoade ale misticismului catolic din secolul XX. Viziunea trăită de trei copii simpli dintr-un sat portughez a transformat Fátima într-un simbol al speranței, credinței și reconcilierii spirituale.
Vasile Petrovan
