Marcel Mureșan, mesaj pentru artistul Ioan Marchiș cu ocazia aniversării

Dragă Ioane,

Am simțit nevoia să îți scriu câteva rânduri de ziua ta.

Cineva spunea că lemnul și dalta s-au inventat în Maramureș și noi copiii Maramureșului avem ceva care ne poate defini peste veacuri. Altcineva spunea că pădurile, copacii, au apărut pe Pământ prima dată în Maramureș și de asta măiestria artiștilor de aici are ceva special care nu există nicăieri în lume. Nu știu dacă așa stau lucrurile, dar ceea ce știu este că aici în Maramureș a existat un Vidă Geza și există un Ioan Marchiș, care “vrăjesc” lemnul, și îl vrăjesc în așa fel, încât cei doi artiști aduc totdeauna o odă lemnului, o odă pădurii.

Dar și o odă bisericilor de lemn și o odă vieții simple și curate de pe aceste meleaguri. Și o odă adusă celor care au avut grijă de aceste meleaguri, adică personalităților care au vegheat pentru noi. Și o odă țăpinarilor, o odă crescătorilor de animale, a celor care au lucrat pământul, a făuritorilor de mori, de case, de cimitire. Atunci când tu Ioane, pui dalta în lemn, se întâmplă un lucru: ideea învinge, ideea are capacitatea de a triumfa și de a-i da lemnului posibilitatea de a se introvereți. Lemnul începe să cânte și să se supună ideii. Iar purtătorul ideilor este Maestrul. Ioan Marchiș este Maestru pentru că înalța ideea la sublimul frumosului și pentru că ai în fața ta un Far aprins care ne veghează pe toți. Acesta este Brâncuși. Reperul tău Ioane este Brâncuși, chiar dacă un neofit, un novice nu va observa acest lucru.

Eu afirm că tu calci pe urmele unui reper incontestabil și nu numai pentru că înțelegi lemnul și dalta și ctitoria simplă sau monumentală, ci pentru că reușești să împingi “faptul artistic” spre un orizont al stării de grație. Și când spun grație nu mă gândesc la gingășie, la drăgălășenie, ci la formele unei estetici înalte. La o idealitate a formei transpuse într-un fapt din real sau din mitologie sau pur și simplu din studiul vieții și al devenirii omului. Exista mulți artiști, în multe direcții ale Artei, dar nu toți au viziunea Artei care este absorbită de Cultură. Nu e puțin lucru să ajungi la o maturitate artistică și să vezi Arta în plenitudinea ei și mai departe să o vezi integrată, absorbită în Cultură. Ioan Marchiș, tu vezi ceea ce eu sunt total de acord: vezi Cultura ca un “creuzet” al tuturor Artelor, al manifestărilor sociale sau umaniste.

Și aceasta după părerea mea este un mare plus al artistului. Orice om în meseria lui vrea într-un fel sau altul să își depășească condiția, dar pentru un artist acest lucru este deosebit de complicat. Dar sunt câțiva artiști, poeți, scriitori, gânditori, intelectuali care au capacitatea să își depășească propria condiție prin talentul lor, prin clarviziunea lor, prin forța interioara, prin patetismul lor. Tu Ioane, ești unul dintre aceștia!! Ești omul care ești mai mult decât un sculptor. Ești un far care poate inspira și care poate să ne dea un drum al împlinirii.

Să trăiești Maestre și să fii sănătos!! Noi toți avem nevoie de repere care să ne călăuzească.

Marcel MUREȘAN