Astăzi, cu profundă recunoștință și pioasă amintire, ne plecăm frunțile în fața memoriei lui George Pop de Băsești, omul care și-a pus întreaga viață în slujba națiunii române, luptând neobosit pentru drepturile, libertatea și unitatea românilor. Plecat dintr-un colț de țară, dar devenit simbol al întregii Românii, George Pop de Băsești a fost mai mult decât un lider politic – a fost un părinte al Unirii, un om care a trăit și a murit pentru idealul național.
Născut la 1 august 1835, în satul Băsești, a crescut într-o familie de veche nobiltate românească, care i-a insuflat dragostea de neam și credință. A urmat cursurile gimnaziale la Baia Mare și la Liceul Premonstratens din Oradea, apoi a studiat științele juridice la Academia de Drept din același oraș. După absolvirea studiilor și-a început cariera mai întâi ca funcționar municipal, iar apoi ca funcționar comitatens. Înzestrat cu o minte ascuțită și o voință de fier, și-a dedicat viața apărării drepturilor românilor din Transilvania, astfel că în 1872 a fost ales deputat în Parlamentul Ungariei din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat cu demnitate timp de nouă ani.
În cadrul unei conferințe ținute la Turda în anul 1880, George Pop de Băsești a lansat propunerea istorică de a uni toți românii din Transilvania și Ungaria într-o singură forță politică națională, o inițiativă care a dus la convocarea unei întâlniri decisive, unde s-a consfințit solidaritatea partidelor naționale românești și unificarea acestora sub un singur nume: Partidul Național Român
Sub conducerea sa, partidul a devenit cea mai puternică voce a românilor transilvăneni în lupta pentru autodeterminare și justiție socială. În anii 1892-1894, a fost unul dintre principalii susținători ai Memorandumului, care cerea drepturi egale pentru toți românii din Imperiul Austro-Ungar. Pentru acest act de patriotism, a fost întemnițat, În timpul procesului, în faţa judecătorilor, Gheorghe Pop de Băseşti a dat dovadă de curaj şi patriotism. El a afirmat răspicat:
”Ceea ce se discută aici, domnilor, este însăşi existenţa poporului român…
Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă…
De aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori”.
După eliberarea din pușcărie a continuat să lupte cu și mai multă hotărâre. Momentul de apogeu al vieții sale a venit la 1 Decembrie 1918, când, la 83 de ani, a fost desemnat să prezideze Adunarea Națională de la Alba Iulia. Cu glas tremurând, dar cu sufletul plin de emoție, a rostit cuvintele care aveau să intre în istorie:
„Ceasul mult dorit al învierii noastre a sunat!”
La doar câteva luni după înfăptuirea Marii Uniri, la 23 februarie 1919, George Pop de Băsești s-a stins din viață, dar nu înainte de a-și vedea visul împlinit – o Românie unită, liberă și demnă. Ca o ultimă dovadă de patriotism, și-a donat întreaga avere pentru educația și cultura poporului român, conștient că viitorul unei națiuni stă în luminarea fiilor săi.
Astăzi, Baia Mare, Maramureșul și întreaga Românie își cinstesc eroul, păstrându-i vie amintirea. George Pop de Băsești nu a murit, ci trăiește în fiecare generație care își iubește țara, în fiecare român care prețuiește libertatea și demnitatea.
Vasile Petrovan
Foto: Marius Ionuțaș
