14 iulie 1947, înscenarea de la Tămădău - 7 ore în urmă
Anunț pentru aparținătorii pacienților decedați de la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare - 9 ore în urmă
Atelierele de vacanță continuă la Muzeul Satului Baia Mare: Copiii au învățat să croșeteze, să cioplească și să creeze din fibre naturale - 11 ore în urmă
Biblioteca Orășenească Vișeu de Sus a dat startul programului „Biblioteca, prietena ta de vară” - 11 ore în urmă
„Magia cristalelor” – expoziție aniversară cu flori de mină din Maramureș, vernisată la Tulcea - 11 ore în urmă
PS Timotei Sătmăreanul, în mijlocul celor peste 200 de participanți la Tabăra de vară „Credință, rugăciune și comuniune” de la Bloaja - 12 ore în urmă
Conf. univ. dr. Delia Suiogan prezintă specializarea Etnologie pentru viitorii studenți - 12 ore în urmă
Au început lucrările la Parcul de Specializare Inteligentă din Șomcuta Mare - 13 ore în urmă
Expoziția „Amintiri din sat”, semnată de Horațiu Crișan, vernisată la Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației - 14 ore în urmă
Fuego sărbătorește 50 de ani printr-un concert aniversar alături de Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” - 14 ore în urmă
Iernile copilăriei de altădată erau despre haine tricotate de bunicuțe
Iernile copilăriei de odinioară aveau un farmec aparte iar hainele tricotate de bunicuțe erau o parte esențială a acelor vremuri. Pulovere groase, căciuli, fulare, șosete, mănuși cu un deget, toate păstrau, nu doar căldura, ci și amintirea mâinilor care le-au creat. Mirosul lânii vopsite și a vieții simple adăposteau în haine, povești, rugăciuni tăcute și grija bunicuțelor pentru nepoții ei. În casele de la sate, unde lemnele trosneau în sobe, în timp ce omătul era din belșug, fiecare lucru tricotat era o comoară de neprețuit.
Astăzi trăim într-o lume în care moda și viteza cu care cumpărăm lucruri, par să primeze în fața valorii emoționale. Hainele împletite de bunicuțe au fost înlocuite cu produse de serie, fabricate rapid și vândute pe rafturile magazinelor. Pierdem pe zi ce trece esența lucrurilor, grija, efortul și dragostea investite în ele. Au rămas prea puțini oamenii care retrăiesc frumusețea obiectelor făcute manual, din respect pentru tradiții. E nevoie doar de puțin timp pentru a privi dincolo de aparențe și de a regăsi valoarea autentică a lucrurilor realizate cu sufletul. 
Lăcrimioara ZOTA















