Este posibil astăzi Umanismul? (foileton 2) - 44 minute în urmă
Campania Națională de Colectă de Crăciun: Băimărenii sunt invitați să doneze alimente pentru cei aflați în nevoie - 44 minute în urmă
20 de ani de American Spaces la American Corner Baia Mare - 46 minute în urmă
Reamenajarea spațiului de studiu al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare - 1 oră în urmă
Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare organizează concurs pentru funcția de manager - 2 ore în urmă
Știința Explorări joacă două meciuri în trei zile cu CSM București pe teren propriu - 2 ore în urmă
Peste 50 de clădiri și terenuri degradate din Baia Mare intră pe lista cu impozitare specială - 2 ore în urmă
Noul showroom Toyota Baia Mare și-a deschis porțile - 2 ore în urmă
„Cupa Crăciunului” va aduce magia sărbătorilor pentru șahiștii băimăreni - 3 ore în urmă
Autobuzul lui Moș Crăciun se pregătește să pornească la drum în Baia Mare - 4 ore în urmă
Lansarea cărții „Arborele de cafea”a autoarei Andreea A. Făt
Marți, 26 noiembrie, ora 12.00, la sediul Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor Cluj Napoca va avea loc lansarea cărții „Arborele de cafea” a autoarei Andreea A, Făt.
Vor prezenta: Ion Cristofor, Nicolae Scheianu și Andrea H. Hedeș (editor)
Au trecut doi ani de când Andreea Făt a debutat în fascinanta lume a literaturii, cu volumul „Și puritatea, și păcatul”, în care a jonglat cu iubirea, eul, divinul sau timpul. Pasiunea, dăruirea și dorința de a se exprima prin cuvinte, trăiri și idei profunde, a determinat-o să publice și cel de-al doilea volum.
„Andreea Alexandra Făt este, de la debut, o poetă cu o lirică destul de bine conturată și asumată, și de aceea cred că prezența sa în poezia de mai departe de la noi, nu este doar o promisiune, ci o certitudine…” afirma despre autoare, scriitorul Nicolae Scheianu
Arborele de cafea
În dimineața aceea când te-am regăsit
ți-am mărturisit cu tot curajul
pe care îl mai aveam
că arborele de cafea din celălalt capăt al grădinii
se îmbolnăvește
că are frunzele mov, lucioase
și geme de durere
nu-mi dădeam seama dacă
te bucură revederea
sau te întristează soarta copacului nostru
care se apropia încet, încet
de moarte
îmi era teamă că voi fi nevoită să trăiesc doar pe jumătate,
în umbra arborelui de cafea”.
Lăcrimioara ZOTA 















