Peste 650 de sancțiuni, într-o săptămână, pentru șoferii care au depășit viteza legală - 13 minute în urmă
Victorie la scor de set de tenis pentru CS Minaur în al doilea amical al anului - 1 oră în urmă
Vișeu de Sus, repere istorice și atestări documentare - 2 ore în urmă
Știința Explorări, la al 12-lea eșec din campionat - 3 ore în urmă
Spaimă și multe întrebări pe Aeroportul Internațional Maramureș - 4 ore în urmă
Performanțe remarcabile pentru sportivii Academiei de Șah Maramureș la Campionatul Național Școlar „Elisabeta Polihroniade” - 4 ore în urmă
Echipa de robotică sigheteană Tech-X a strălucit la „Meet The Techs” Satu Mare: strategie, pasiune și rezultate remarcabile - 5 ore în urmă
Antrenorul Minaurului, Joao Florencio, după înfrângerea cu Bistrița: „Am avut prea multe jucătoare bune cu probleme medicale” - 5 ore în urmă
Întâmpinarea Domnului – tradiții creștine și obiceiuri populare - 5 ore în urmă
2 februarie 1952 – S-a născut poetul Mircea Petean - 6 ore în urmă
Lansarea cărții „Arborele de cafea”a autoarei Andreea A. Făt
Marți, 26 noiembrie, ora 12.00, la sediul Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor Cluj Napoca va avea loc lansarea cărții „Arborele de cafea” a autoarei Andreea A, Făt.
Vor prezenta: Ion Cristofor, Nicolae Scheianu și Andrea H. Hedeș (editor)
Au trecut doi ani de când Andreea Făt a debutat în fascinanta lume a literaturii, cu volumul „Și puritatea, și păcatul”, în care a jonglat cu iubirea, eul, divinul sau timpul. Pasiunea, dăruirea și dorința de a se exprima prin cuvinte, trăiri și idei profunde, a determinat-o să publice și cel de-al doilea volum.
„Andreea Alexandra Făt este, de la debut, o poetă cu o lirică destul de bine conturată și asumată, și de aceea cred că prezența sa în poezia de mai departe de la noi, nu este doar o promisiune, ci o certitudine…” afirma despre autoare, scriitorul Nicolae Scheianu
Arborele de cafea
În dimineața aceea când te-am regăsit
ți-am mărturisit cu tot curajul
pe care îl mai aveam
că arborele de cafea din celălalt capăt al grădinii
se îmbolnăvește
că are frunzele mov, lucioase
și geme de durere
nu-mi dădeam seama dacă
te bucură revederea
sau te întristează soarta copacului nostru
care se apropia încet, încet
de moarte
îmi era teamă că voi fi nevoită să trăiesc doar pe jumătate,
în umbra arborelui de cafea”.
Lăcrimioara ZOTA 















