Dumnezeu este arhitectul suprem al întregii creații. Natura este palma în care ne ține. Uneori, această palmă parcă se face căuș, protejând întreaga creație, purtându-i de grijă, alteori parcă se întinde, ne oferă perspective, noi sensuri cu dependențe și independențe, care ne inspiră în a deveni observatori și potențiali creatori.
Observând geometria traseului apei, sub efectul gravitației, al sensului, al debitului, al vitezei, într-un sistem ramificat și circulator, găsim asemănări cu geometria teritoriului mobilității prin străzi și autostrăzi, integrate în dezvoltarea urbană și rurală. Iată cum natura ne inspiră mereu în creșterea calității vieții și a siguranței!
Observând factorii de mediu ai unei plante și anume lumina, temperatura, apa, aerul și un sol fertil, ce asemănări ne oferă aceștia, atunci când îi punem în relație simbolică cu dezvoltarea unui copil?
Focalizarea atenției și a interacțiunii părinților asupra elementului central copilul este acea ,,lumină”, acel proiector cu sisteme complete, cu posibilități de configurare, cu efecte de lumini, care uneori orbește, alteori abia pâlpâie sau este doar decorativ.
,,Temperatura” afectivă a familiei în viața copilului se măsoară cu ,,termometrul iubirii”. Scala de măsurare identifică ascendența sau descendența acestei temperaturi, dar și frecvența sa constantă. Valorile extreme, prea ridicate sau prea scăzute, împing copilul spre acele limite care produc disfuncționalități .
Interesul, convingerile, valorile, intențiile părinților în educația copilului sunt stimulii care îi formează personalitatea și caracterul. Aceștia sunt ca și vâltoarea unui râu. Unii oameni de știință consideră că apa înmagazinează și transmite informație. Dacă ființa umană este alcătuită din apă, în proporție de peste 70%, atunci cu ce gânduri, cu ce sentimente, cu ce valori influențăm corpul și lumea copilului? ,,Apa”, acest diamant lichid, acest fluid, se va limpezi sau se va tulbura ?
Reacțiile unui copil la stimulii externi pot fi controlate prin voință. Voința este ,,aerul” care împinge orice intenție spre acțiune în mod conștient, pentru îndeplinirea unor obiective. A-l învăța pe copil abilitatea de a alege modul în care gândește, simte și acționează, în ,,brize liniștite”, prin autocontrol , înseamnă a-l orienta spre a determina singur valorile de tip cauză-efect. Ce importante sunt alegerile! Ele determină rutele vieții.
Copilul își ia sursa de putere personală din moștenirea genetică, din educație, din experiențele trăite, modelele de oameni de succes, din efort, muncă și ambiție, perseverență și încredere în propriile forțe. Toate acestea sunt acel ,,sol fertil” în care își fixează rădăcinile. Părinții sunt cei care pot asigura acele elemente ,,nutritive” de fixare a rădăcinilor și de creștere a rezistenței lor în fiecare ciclu de dezvoltare a copilului, atât psihic, cognitiv, cât și prin componentele motivației, ale afectivității, ale voinței, ale deprinderilor și ale atenției.
Copilul e o ,,FLOARE”. E frumusețe, emoție, puritate și iubire. Să plantăm această floare cu iubire, în solul potrivit, în lumina și aerul cel mai prielnic, udând-o cu cea mai limpede apă!
Consilier de dezvoltare personală,
Prof. Ana Mirela Crâncău
Citește și
Copilul de azi, adultul de mâine – prof. Ana Mirela Crâncău, consilier de dezvoltare personală
