Schitul Șatra Pintii, lăcașul unde femeile nu au acces

Când intri în Depresiunea Lăpușului și zărești Muntele Șatrei, ai impresia că e făcut de mâna omului sau de entități venite din alte lumi. Dar geologii vin cu certitudinea existenței doar a unei  formațiună geologice de origine vulcanică. Potrivit unor legende locale, pe Muntele Șatrei, la locul numit și acum „Șatra Pintii”, și-ar fi avut sălașul celebrul haiduc Pintea Viteazul și ortacii lui. Fiu de nobil, Pintea se răscoală împotriva stăpânirii și luptă pentru drepturile oamenilor din Maramureș. Pe Muntele Șatrei, numele lui îl primesc și Izvorul Pintii și Fântâna Pintii, lângă cel dintâi ridicându-se Mănăstirea Șatra, iar lângă a doua, Schitul Șatra (sau Șătrița). Izvorul Pintii este însă doar unul dintre cele cu puteri tămăduitoare de pe Șatra. Practic, dacă e să dăm crezare legendelor, fiecare firicel de apă care coboară pe pantele muntelui are puteri binefăcătoare. Despre Fântâna lui Pintea, se zice că în anumite zile din an „apa se face cum este untul” și că atunci ar avea puterea să vindece orice boală, aceluia care se unge cu ea.

Chiar dacă locul poartă de sute de ani numele de „Muntele Sfânt”, mănăstirea și schitul sunt de dată recentă. Mănăstirea Șatra a fost ridicată de preotul Ioan Cozma la începutul anilor 90. Pe locul acela, însă, în secolul al XVIII-lea fusese o mănăstire de călugări, care a fost bombardată de armata lui Bukow. Acesta, în calitate de comandant militar al Transilvaniei, a pus în aplicare măsurile de represiune dispuse de Curtea de la Viena. Aceste măsuri erau îndreptate, cu precădere împotriva românilor ortodocși, ordonând închiderea și distrugerea mănăstirilor ortodoxe. Schitul Șatra are un statut aparte, fiind strict interzis accesul femeilor sub jurământ şi blestem, aici fiind respectate regulile de pe Muntele Athos, care permit doar accesul bărbaţilor în locurile sfinte.

Lăcrimioara ZOTA