Cu mai bine de zece ani în urmă, s-a născut ideea de a construi un muzeu al minorității germane, al zipserilor din Vișeu de Sus. Încă de atunci s-a observat necesitatea de a crea un monument care să povestească generațiilor viitoare despre zipseri. Este doar o chestiune de timp până când zipserii vor deveni doar o amintire. Emigrarea masivă care continua şi oportunitățile rezervate pe care acest oraș le oferă tinerilor sunt doar doua din motivele care stau la baza depopularizarii minoritaţii.
Deci, era clar că doar un muzeu ar putea să păstreze ceea ce timpul ne ia. Acest monument urma să fie una dintre cele mai vechi case zipsereşti, transformată în muzeu.
În primul rând, trebuia gasita o casă potrivită. Într-un timp scurt, s-a găsit una. Faptul că totul s-a întâmplat într-un timp foarte scurt a fost un mare castig, deoarece casa trebuia să îndeplinească anumite criteri. Cel mai important aspect de care trebuia să se ţină cont era, ca acea casă sa fi fost construită și locuită de zipseri, în plus, trebuia să fie păstrată într-o stare bună.
A fost dificil, în special, să găsim una care să semene din punct de vedere al construcției și structurii cu casele zipser originale, deoarece majoritatea au fost modificate de-a lungul anilor și adaptate standardelor actuale. Dr. Jr. Deziderius Hagel, un zipser, a schițat în însemnările sale un plan care servea drept orientare. Casa care a fost gasita,a fost construită de zipseri și locuită până în anii ’90, așa că se afla într-o stare foarte bună, nici măcar o picătură de ploaie nu a ajuns în interiorul casei. Casa se afla pe o străduță laterală a cartierului Zipserei, pe strada Stevioarei, și a fost vândută fără teren.
Prin urmare, a trebuit să fie demontată și reconstruită în altă parte. Terenul prevăzut pentru noua construcţie aparținea Forumululi Democrat al Germanilor din Vişeu și se afla în centrul cartierului, pe strada principală. S-a găsit o firmă de construcții care să se ocupe de acest proiect. Era important să se păstreze tot ce era posibil, motiv pentru care constructori obișnuiți nu erau prea potriviți.
Era nevoie de meșteri care să fie încă stăpâni ai acestui vechi meşteşug de construcție. Aceștia au început să demonteze cu grijă casa veche în luna iunie, astfel încât fiecare grindă de lemn, fiecare ușă și fiecare fereastră să poată fi reiintergrata la locul lor ulterior.
În cele din urmă, a început construcția efectivă a casei vechi. Totul a durat aproape patru luni. La începutul lunii octombrie, acolo se afla o casă frumoasă și valoroasă, construită aproape în întregime din materialul original, cu o bază din aceleași pietre de râu ca și înainte, cu aceleași uși și ferestre vechi verzi, cu tavanul interior din plăci de lemn, unde zipserii obișnuiau să-și ascundă pipele, cu veranda deschisă, cu scara exterioară care duce la pod și chiar și cu pivniță în care obișnuiau să-și păstreze legumele.
În viitorul apropiat, urmează să se facă amenajarea muzeului cu exponate, imagini și texte care să povestească despre modul de viață al zipserilor.
După o muncă lungă și dificilă, acum există un muzeu, ca martor al comunității zipserilor din Vișeu de Sus care sunt acasă aici de aproape 250 de ani.
Alfred Fellner
