Descendent al unei familii vechi și nobile din Maramureș, Artur Coman a fost educat în spiritul dragostei de neam, de natură și de locurile natale. Locul nașterii i-a fost Borșa, unde vedea lumina zilei la 15 aprilie 1881. A îndrăgit învățătura și astfel a ajuns să studieze la un liceu german din Iglo. Alege pe mai departe silvicultura, la Schelmetz, unde obține diploma de inginer silvic și topograf. Iubește plantele și este remarcat de botaniștii Tibor Blattny și Zoltán Fekete, care-l deleagă să adune date științifice pentru redactarea unei lucrări de geobotanică, iar mai târziu contribuie cu o serie de date, observații, investigații și completãri la realizarea monografiei „Rãspândirea arborilor și arbuștilor de importanță pentru silvicultură”, lucrare semnată de botaniștii amintiți. Începe adunarea plantelor care vor constitui primul său ierbar, care cuprinde în anul 1913, 4.800 de coli. Mai târziu, îl va îmbogăți cu 16.000 de coli. În prezent, el se află în patrimoniul Muzeului din Sighetu Marmației.
Ca o sinteză a muncii de botanizare desfăşurată de Artur Coman în zona Maramureş se reliefează lucrarea monumentală aflată încă în manuscris (formă definitivă), lucrarea Maramureşul văzut prin prismă floristică, cuprinde peste 800 de pagini. Studiul plantelor este făcut pe zone alpine, trecând la fiecare plantă expoziția şi respectând toponimia locală.
Ca vrednic fiu al Maramureșului, Artur Coman a avut și preocupări istoriografice, publicând în anul 1937, la Vișeul de Sus, lucrarea „Documente istorice maramureșene”, din care rezultă, printre altele, relațiile intelectualilor acestor locuri cu o serie de centre culturale din Transilvania, sau cu ASTRA.
Pentru merite de necontestat pe tărâm științific și profesional, în anul 1972 i s-a acordat Ordinul Muncii clasa a III-a. Om de științã de o aleasă cultură, cu idei progresiste și democratice, Artur Coman surprindea prin cunoștințele sale bogate, din cele mai diverse domenii, astfel, deloc întâmplător i se spunea „lexicon ambulant”.
Uimitor, Artur Coman face o semnalare epocală, sesizează și chiar demonstrează fenomenul încălzirii globale sau al schimbărilor climatice pe la mijlocul secolului trecut, când noțiunile respective, nici nu erau cunoscute. Abia în anul 1972, la Summit-ul de la Rio de Janeiro s-a discutat în premieră despre fenomenul încãlzirii globale.
Artur Coman face parte, totodată din patrimoniul cultural național și nu numai. În tot timpul vieții sale, cel supranumit „Gigantul din Borșa” a fost o pildă vie de pasiune și competență științifică, de muncă neîntreruptă și generoasă, pentru afirmarea botanicii în acest legendar colț de țară.
Lăcrimioara ZOTA
