O nouă imagine din Baia Mare a secolului trecut este prezentată azi, de muzeografa Lucia Pop de la Muzeul Județean de Isorie și Arheologie (MJIA) Maramureș.
Imaginea de azi este din Piața Cetății, de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
„Cu postarea de astăzi ne aflăm tot în centrul istoric al orașului Baia Mare, pe una dintre arterele adiacente pieței centrale. Aproximativ la mijlocul laturii de sud, o străduță pietonală, scurtă și îngustă ne conduce spre o piațetă care odinioară a fost incredibil de aglomerată, iar parcursul său istoric este cu siguranță demn de a fi cunoscut și admirat de către băimăreni”, arată muzeografa Lucia Pop în prezentarea ei.
Despre acest spațiu relativ mic spune că „a <găzduit> de-a lungul timpului locațiile a patru biserici. Este vorba despre biserica parohială <Sfântul Ștefan> (finalizată în anul 1387- demantelată în anul 1847), biserica <Sfântul Martin>- dată incertă de construcție, demolată cu ocazia ridicării bisericii <Sfînta Treime> între anii 1718-1720 și, în sfârșit, al patrulea edificiu a fost biserica <Sfânta Ecaterina> despre care singura mențiune documentară este din anul 1724”.
Vestigii puse în valoare
Vestigiile acestor biserici au fost puse în valoare odată cu reabilitarea zonei, cunsocută pentru băimăreni vreme de zeci de ani drept „Țintirim”, știind că aici a fost în trecut un vechi cimitir. De altfel, și acesta a fost studiat înainte de
reabilitarea pieței.
Prin punerea în valoare a vestigiilor acestor biserici, locul a căpătat importanța pe care o merită.
SONY DSC
„Povestea acestor biserici și implicit a vieții comunitare în diferite etape de evoluție le puteți cunoaște vizitând vestigiile valorificate printr-un amplu proiect de reabilitare (2011-2015), un veritabil muzeu în aer liber care, de altfel, constituie actuala configurație a Pieței Cetății”, completează muzeografa.
Despre fotografia prezentată azi, ea mai spune că două elemente importante duc la localizarea ei în timp. „În primul rând amintim terminația modestă (în patru ape cu o cruce în vârf) a Turnului Sf. Ștefan despre care am spus, într-o postare anterioară, că este caracteristică unei perioade de tranziție, așadar piața a fost imortalizată undeva în jurul anilor 1890.
În al doilea rând pentru o înscriere în timp mai largă reiterăm informația documentară, amintită deja, din anul 1847, anul în care au fost înlăturate definitiv ruinele vechii biserici gotice. Autoritățile locale de atunci au luat această hotărâre deoarece ruinele instabile constituiau o amenințare la adresa siguranței locuitorilor”, explică ea.
Tematică uimitoare
Astfel, mai arată Lucia Pop, ceva mai tîrziu, în mica piață din vecinătatea turnului (singurul element de arhitectură rămas în picioare) a fost amenajat un parc de agrement, destinație pe care a păstrat-o mai bine de 100 de ani.
Despre conținutul tematic, ea spune că este uimitor. „Spun acest lucru deoarece, iată, la ora 9 și 5 minute, oră indicată de orologiul din turn care presupunem că funcționa (un orologiu nou a fost montat în turn doar în anii 1895-1896), piața era destul de aglomerată. Toți cei prezenți, bărbați și copii, stau cu fața către aparatul cu burduf, majoritatea în poziție „țeapănă” și doar cîțiva sunt în poziție mai relaxată. De fapt, vorbim nu despre o zi oarecare ci despre o zi în care se făceau poze în parcul de la poalele turnului, un parc, după cum se vede, cu bănci, cu multă verdeață și mulți copaci ocrotiți de gărduleț. Un loc minunat pentru relaxare”, mai arată ea.
