Localitatea Săliștea de Sus este atestată documentar în anul 1365. Se spune că la început, ar fi fost două localități, așezate de o parte și de alta a râului Iza care ulterior s-au contopit.
În anul 1860 a fost construită biserica de lemn care poartă hramul „Sfântului Nicolae”. I-a rămas denumirea de biserica Nistoreștilor deoarece se spune că a fost ridicată de către o familie înstărită, descendentă a unui anumit Nistor. Mai târziu biserica a fost incendiată de tătari, în anul 1717 și a fost salvată de o femeie care, singură a cărat apă cu găleata, reușind să stingă focul.
Restaurarea ei a fost făcută în anul 1965. Treizeci și șase de ani mai târziu s-au făcut reparații la acoperiș iar în perioada 2005-2006 s-a lucrat la reabilitarea structurii și s-a stabilizat pictura murală în pronaos și naos.
Biserica a fost construită din lemn de brad iar pridvorul original a fost mărit cu aproximativ 6 metri, după Primul Război Mondial.
Singura biserică cu două turnuri-clopotniță din Maramureș
Pridvorul se sprijină pe patru stâlpi, din care doi, mai apropiați, au fost uniți cu arcada cununei prin îmbinări asimetrice realizate în etape diferite.
Acoperișul se unește deasupra pridvorului și absidei, punând în evidență turnul clopotniță principal.
Pictura de pe bolta bisericii a fost executată de către un zugrav, căruia nu i se știe numele. I se spunea „pictorul de la Sighet.”
Patrimoniul mobil al bisericii constă într-o cruce de lemn pictată pe ambele fețe și icoane pe lemn vechi.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
