Băiuț, laboratorul farmaceutic al doctorului Feueregger în anul 1835 și tinctura de valeriană

La ora actuală valeriana este considerată cea mai folosită plantă medicinală de pe glob. 

Este cunoscută pentru efectele ei terapeutice de peste 2500 de ani și a fost descrisă chiar de către marele învățat Hipocrate, fiind folosită în tratarea insomniei și a stărilor depresive.

Puțină lume știe în schimb că unul din preparatele pe bază de valeriană a fost realizată în Băiuț, într-un mic laborator farmaceutic al doctorului Karl Feueregger.

Născut și crescut la Băiuț, Karl Feueregger absolvă facultatea de medicină de la Budapesta, întorcându-se mai apoi în localitatea natală ca medic de intreprindere dar cu planuri de cercetare în domeniul fitoterapiei.

Este fascinat de planta numită valeriană sau iarba mâței (datorită mirosului pregnant asemănător cu cel de urină de pisică), planta pe care o cunoștea de mic, deoarece creștea în abundență la Băiuț iar locuitorii o foloseau în scopuri curative pentru mai multe afecțiuni.

Planta a fost inițial folosită mai mult sub forma de ceaiuri, pulberi, iar mai târziu și sub formă de tinctură sau capsule. Doctorul Feueregger observa încă din tinerețe faptul ca locuitorii din Băiuț introduceau rădăcina de valeriană în alcool sau oțet câteva zile realizând o tinctură, care apoi o țineau la întuneric și care la nevoie era administrată sub forma de picături pentru foarte multe afecțiuni, de la insomnie la dureri de stomac sau alte organe.

Studiază cu atenție proporțiile folosite în realizarea tincturilor și folosirea lor de către localnici la tratarea mai multor afecțiuni.

Se știe că în medicina alopată asocierea medicamentelor împotriva insomniei sau a depresiilor cu alcoolul este nerecomandată dar în cazul tincturii de valeriană, aceasta pare a fi un paradox. Alt paradox în cazul folosirii tincturii de valeriană este faptul că nu produce dependență ca și în cazul altor medicamente antidepresive.

Folosirea ei presupune totuși anumite precauții și este indicată de medic.

Doctorul Feueregger își extinde munca de cercetare privind valeriana călătorind în Europa în căutarea altor varietăți care cresc în Scandinavia sau pe Coasta Dalmației.

Se întoarce la Băiuț unde își elaborează teza de doctorat pe care o susține în anul 1837 cu titlul ,,Dissertatio inaug. Medicobotanica de Valerianeis Hungariae, Croatiae, Transylvaniae, Dalmatiae et littoralis Hungarici. Pestini 1837″.

În lucrare descrie toate speciile de valeriană care cresc în Europa și mai ales în Transilvania, făcând studii comparative asupra conținutului de substanțe active în funcție de solul unde crește.

Doctorul Feueregger dedică teza sa domnului Johann Hell, directorul Oficiului Regal Minier al Comitatului Maramureșului și Sătmarului.

De altfel în Băiuț există și astăzi o galerie de mină numită Hell cu un frumos monument epigraf pe care scrie în limba germană Glück Auf! Johann Hell 1846 adică Noroc Bun! Johann Hell 1846.

Lucrarea lui Feueregger are un mare răsunet în lumea medicală și farmaceutică, ajutând mult la promovarea acestui medicament natural, mai ales că argumentele veneau dintr-o cercetare științifică elaborată de către un specialist.

Doctorului Feueregger îi sunt recunoscute meritele și a fost numit medic șef al orașului Dej, capitala fostului Comitatul Solnoc-Dăbâca din care făcea parte și Băiuțul, fiind considerat mai târziu ca una din cele mai mari personalități medicale din Transilvania.

Astăzi, produsele pe bază de valeriană le găsim pe rafturile fiecărei farmacii din lume, fiind foarte apreciată pentru virtuțile ei.

Iar dacă vreodată vom avea nevoie de acest minunat medicament natural ca să ne tratăm de vreo afecțiune, să ne aducem aminte cu mândrie că la promovarea acestui panaceu a contribuit cândva și un mic laborator de la Capătul lumii-Băiuț.

Walter ÜBELHART

Citește și

Cu șaitrocul din Băiuț la „Goana după aur” din Vestul sălbatic american